miercuri, 16 iulie 2014

Despre moralitate (I)

Deși nu sunt fanul numărul 1 al nunților și botezurilor, dar dacă ești invitat – accepți. Evident, asta dacă invitația vine din partea unor persoane apropiate.
Acum cîțiva ani am fost invitată la o cumătrie (locația exactă ori din partea cui am fost invitată nu mai contează). Toate bune și frumoase pînă într-un anumit punct al ceremoniei. La un moment dat, un nene a început să se dea la mine. Inițial am lăsat totul pe seama politeții și respectului cu atît mai mult că stăteam la aceeași masă. Eu, la rîndul meu încercam să fiu politicoasă. Deja cînd am observat că întrece limita bunului simț i-am răspuns pe potrivă, cu atît mai mult că și un comesean i-a făcut observație de cîteva ori.
Eu înțeleg că nevasta acestuia era plecată în Germania și omul avea nevoi, dar cînd ai o vîrstă și o soție undeva peste hotare care, cu siguranță, muncește din greu pentru a face un ban – unde ți-e capul de te dai la fete de 24-25 de ani? La vîrsta pe care o aveam pot să-ți fiu fiică și nu amantă. Măcar să fi fost un tip bine din toate punctele de vedere ca să merg și eu la așa un pas.
Cel mai important în toate astea e că persoanele trecute de o vîrstă afirmă sus și tare că noi tineretul suntem destrăbălați și needucați. Cum poți să pretinzi că tu ești ideal și exemplu bun în toate din moment că ești la o vîrstă anume și ai o experiență oarecare ai un comportament ce lasă de dorit? Chiar și dacă noi, tinerii suntem așa o categorie imorală și neserioasă asta e pentru că nu avem în fața noastră oameni exemplari din toate punctele de vedere. Suntem așa pentru că cei care au o vîrstă sunt neserioși și agresivi cu noi tinerii. Suntem așa pentru că nu ne oferiți exemplu bun în toate.
Nu cere de la mine ceea ce tu nu ești ori nu ai.

Sursa imaginii: www.citatepedia.info

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu