duminică, 29 noiembrie 2015

Pe urmele lui Harry Winston de Lauren Weisberger

Am ajuns să o citesc și pe asta. Deși nu era în plan... am citit-o, totuși. Important e că e din colecția CHIC :). Deși plictisitoare la început, totuși, merită citită. Mai mult sau mai puțin. 
Cartea e povestea a trei tinere prietene: Emmy, Leigh și Adriana. Toate trei vor să aibă un iubit și o
viață de familie. Una are un iubit și dacă la 20 de ani era iubitul perfect, acuma la 30 de ani i se pare sufocant anumite lucruri, ceea ce pe de o parte o înțeleg. Pentru că na, la 30 de ani vrei stabilitate și siguranță, nu gesturi romantince. :) Se desparte de cel care i-a dăruit inelul de logodnă pentru a fi cu un scriitor, Jesse Chapman. Adriana e fiica superbă a unui renumit fotomodel și își folosește farmecele și trucurile feminine pentru a seduce orice bărbat care îi atrage atenția, iar Emmy... e părăsită de iubitul ei pentru o instructoare sport.
Ce pact fac ele și ce vor găsi ele pînă la urmă, aflați citind cartea. Nu prea e aici de dat careva citate. Adevărul e că am o impresie așa, imparțială. Tare nu am rămas impresionată de subiectul cărții, dar... poate voi veți avea altă părere.
În continuare, vă prezint un fragment de text:


Sursa imaginilor: www.adevarulshop.ro și elefant.ro

luni, 23 noiembrie 2015

In memoriam: Maria Stoica

Cu profundă tristețe am aflat că Maria a decedat. De cancer. Și cel mai crud e că a murit exact de ziua ei.
Astăzi a împlinit 31 de ani. Măcar i-a împlinit. Poate undeva în sufletul ei s-a bucurat că a ajuns să o trăiască și pe asta. Și ăsta, a fost, totuși, un cadou pentru ea.
Maria 

Doamne, dacă ești acolo sus am și eu o întrebare: de ce? Nu Ai milă deloc.

De ce oamenii așa buni și energici trebuie să moară?

Cuvintele sunt de prisos, pentru că oricum nu ar schimba nimic. Doar frustrare. Și indignare. Și ce mai vreți voi.

Am cunoscut-o pe Maria acum vreo 12 ani. A intrat în camera de cămin, ca o vrăbiuță. Chiar așa impresie a lăsat :). Cred că nu în zadar numelei ei de domnișoară era Vrabie. Un an mai tîrziu cineva chiar i-a dat așa, un nickname - birdy. Pentru că era ca o birdy. Deși frustrată la început - cu timpul se obișnuise cu ideea.
Era haioasa camerei. Nu-i mai tăcea gura. Aducea veselie și bună dispoziție în cameră și mereu era o plăcere pentru noi toate.

Acuma că nu mai e, simt un gol. Deși eram la distanță, facebook-ul ne ținea aproape. O vedeam online și deși nu discutam prea mult și prea des - știam că e bine.
Șocul e prea mare ca să mai pot zice altceva, dar ăsta e un motiv să fim alături unii de alții și să avem încredere în oamenii din jurul nostru. Chiar și atunci cînd avem o problemă de sănătate. Un cuvînt bun și la timp ar putea să te aducă pe linia de plutire și să-ți dea motive de a trăi.

O să îmi lipsești! :(
Mă gîndeam totuși, să ne vedem într-o zi, pentru că... Prutul ne desparte, dar ne și unește.

Dumnezeu să te odihnească în pace!

duminică, 22 noiembrie 2015

Supă mexicană cu paste vermicelli. Are cinci ingrediente de bază

Ingrediente
½ pachet paste vermicelli  
Așa arată paste vermicelli
8 căni de supă de pui
1 roșie
¼ ceapă
1 cățel de usturoi
frunze de pătrunjel
1 chili mărunțit
ulei
sare după gust

Mod de preparare
Se prăjesc vermicelli pînă ce prind o culoare aurie, amestecînd ca să nu se ardă. Uleiul rămas se scruge. Se taie roșia și se amestecă cu usturoiul și ceapa. Se toarnă peste vermicelli. Se adaugă supă de pui, pătrunjelul, chili și sarea. Se lasă la fiert pînă ce pastele se înmoaie.

Reţeta a fost preluată din cartea Reţete din bucătăria mexicană de Rain Delaney, Hannah Green. Cartea a apărut la editura URBAN LIFE STYLE în 2008 la  Cluj-Napoca.

Sursa imaginii: kitschow.blogspot.com

Supă cu găluște și tortillas

Ingrediente:
6 tortillas
500 g carne de pui tăiată, curățată de piele și de grăsime în exces
1 ceapă tăiată
2 căni de țelină tăiată
1-2 lingurițe sare
¼ linguriță  piper
¼ linguriță cimbru
1 cană morcovi cubulețe

Preparare: 
Într-un vas mare, se pune carnea de pui spălată în prealabil, ceapa, jumate din țelină, sarea, piperul și cimbrul. Se acoperă cu apă și se dă în clocot. Apoi, la foc mic, se lasă să fiarbă înăbușit timp de o oră. Se ia puiul din oală și se îndepărtează carnea de pe oase. Oasele se pun înapoi la fiert încă o oră. Se strecoară supa; țelina și morcovii se mai fierb încă vreo 25 minute. 
Se amestecă cu bucățile de carne și cu o parte din tortillas. Se fierbe totul înăbușit vreo 5 minute. Se servește cu restul de tortillas.

Mie așa mi-a ieșit această supă. La o a doua încercare probabil că aș învăța din greșeala comisă (am pus prea multă țelină ori prea puțină apă ;) )

Sursa: Supă cu găluște și tortillas. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 44-45.

Cum faci pâinici umplute

Ingrediente:
Aluat:
1 lingură zahăr
1 cană apă fierbinte
1 plic drojdie
2¼ căni făină
1 cană mălai
1 linguriță sare
¼  cană ulei de măsline

Preparare aluat:
Într-un vas mic, se amestecă drojdia, zahărul și ¼ cană apă fierbinte și se lasă să se odihnească 5 minute. Drojdia trebuie să înceapă să lucreze. Se adaugă făina, mălaiul, sarea, uleiul și restul de apă și se amestecă bine. Se scoate pe un suport tapetat cu făină și se frămîntă bine. Se lasă să crească pînă ce aluatul își dublează volumul. 
Se taie în 4 părți, care se modelează în forme rotunde. Acestea se ung, se pudrează cu mălai și se lasă iarăși să crească. Se coc 20 minute în cuptorul încins la 200 grade C, pînă cînd pîinicile capătă o culoare aurie sau pînă ce sună a gol atunci cînd sunt lovite. 
Se recomandă prepararea lor în ziua în care vor fi consumate.

Sursa: Pîinici umplute. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 40.

Rulouri pentru petrecere

Ingrediente:
500 g cremă de brînză moale
1 plic condimente pentru salată
½ cană gogoșari mărunțiți
½ cană țelină tocată
¼ cană praz sau ceapă verde tăiată mărunt 
¼ cană măsline verzi sau netăiate
4 tortillas

Mod de preparare:
Cu mixerul se bate bine crema de brînză și condimentele. Se adaugă gogoșarul, țelina, ceapa și măslinele, se amestecă bine. Se întinde ¾ cană din acest amestec peste fiecare tortilla. Se rulează strîns, se împachetează în folii de plastic.
Se pune totul la frigider pentru cel puțin 2 ore, după care se îndepărtează foliile și se taie rulourile în bucăți de 2 cm fiecare.

Sursa: Rulouri pentru petrecere. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 35-26.

Sos Red Chili

Ingrediente:
8 ardei iuți
2 căței de usturoi
1 ceapă de mărime medie, tocată
2 linguri apă
1 lingură oregano
¼ chimen măcinat
sare după gust


Mod de preparare:
Se spală ardeii, se îndepărtează codițele și semințele. Se pun ardeii, usturoiul și ceapa într-un vas și se acoperă cu apă. Se dă în cloct, se reduce focul și se fierbe 45 de minute, se scurge apa. Din ardei, usturoi, ceapă și făină se face un piure omogen. Se pune totul într-o tigaie cu 2 căni de apă și condimente. Se fierbe la foc mediu, amestecînd continuu, pînă cînd sosul se îngroașă.

Sursa: Sos Red Chili. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 71-72.

Sos de mango

Ingrediente:
½ cană mango, mărunțit
½ cană ananas, tăiat bucăți
¼ cană papaya
2 lingurițe oțet
2 linguri apă
puțină sare
2 căni de roșii tăiate mărunt
½ cană ceapă tocată
½ cană coriandru
½ ardei iute

Mod de preparare:
Se amestecă toate ingredientele. Acestea ar trebui să fie suficiente pentru două porții de salsa. Se recomandă păstrarea la frigider cel puțin 8-12 ore înainte de servire.

Sursa: Sos de mango. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 69-70.

Supă TACO

Ingrediente:
450 g mușchi de vacă
1 plic de condimente TACO
1 ceașcă ranch dressing
1 cană boabe de porumb
1 cană chili verde, măcinat
1/2 cană semințe de chili
1 cană fasole mică
200 g roșii tăiate
100 g roșii călite
2 căni cu apă

Mod de preparare:
Se călește carnea de vită tăiată fișii, se adaugă ranch dressing-ul (făcut dintr-un amestec de 3 linguri de iaurt, 3 linguri de smîntînă, 3 linguri de maioneză, sare, piper și mărar proaspăt tocat) și un pliculeț condimente TACO. Se adaugă restul de ingrediente, sare și piper după gust și 2 căni cu apă. Se reduce focul și se fierbe înăbușit 30 de minute. 
Preparatul are un gust intens de chili, care se îmbunătățește la fiecare reîncălzire.

Sursa: Supă TACO. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 63-64.

Supă de vită condimentată

Ingrediente:
1 cotlet de vită tăiat în bucățele de 2,5 cm
1 cană ceapă tocată
1 cană ardei jalapeños tocați
1 cană roșii tăiate
250 g sos de roșii
2 linguri usturoi pisat
sare și piper, după gust

Mod de preparare:
Se prăjește carnea, se adaugă ceapa, usturoiul, sarea și piperul. Se lasă să se călească, pînă cînd se înmoaie ceapa. Se adaugă ardeii iuți, roșiile și sosul de roșii. Se fierb toate timp de o oră sau cît este necesar pentru ca bucățile de carne să se pătrundă. Se servește cu tortillas încălzite și fasole bătută asezonată cu ceapă călită, cu mirodenii.

Sursa: Supă de vită condimentată. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 62.

Sandwich-uri cu feta, vinete și roșii

Cum să faci un sandwich gustos? Iată rețeta:
 
Ingrediente:
2 căței de usturoi mărunțiți
1 vînătă mică
2 linguri ulei de măsline
3 roșii mici, tăiate
1 cană busuioc proaspăt
100 g brînză feta fărîmițată
1½ lingură oțet balsamic
½ lingură piper măciant
2 tortillas
verdeață

Mod de preparare:
Se taie vînăta pe lungime în șase felii, se sărează, se lasă o oră să se scurgă. Se obține un amestec din usturoi și cu ulei de măsline, cu care se ung roșiile și vînăta. Se așază toate feliile de vînătă pe o tavă și se prăjește puțin (3 minute pe fiecare parte), cu ușa cuptorului întredeschisă. Se răcesc. Pe tortillas se așază frunzele de busuioc, brînza, feliile de vînătă și roșiile. Se stropesc cu oțet și se presară piper. Se rulează, se taie în două, pe diagonală. Se servește, eventual cu salată verde.

Sursa: Sandwich-uri cu feta, vinete și roșii. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 69-70.pp. 89-90.

Supă de perișoare

Ingrediente:
500 g carne de vită, tocată
½ cană orez nefiert
1 linguriță sare
1 linguriță chimen
3 căței de usturoi, curățați și zdrobiți
750 ml supă de pui
4 fire țelină
3 cepe albe, tăiate în patru
1 legătură coriandru frunze
4 morcovi mari, curățați rondele
2 căni spanac
2 lingurițe oregano
2 căței de usturoi zdrobiți
1 linguriță chimen

Mod de preparare:
Se amestecă carnea cu orezul, 1 linguriță de chimen, 1 linguriță de sare și usturoiul zdrobit. Se micșorează focu și se lasă să fiarbă înăbușit 20 de minute. Se adaugă morcovii, ceapa, frunzele de coriandru tocate, restul de mirodenii, usturoiul și țelina cubulețe. Se mai lasă la foc mic, încă o oră și 15 minute, pînă ce orezul și carnea sunt fierte în întregime. După ce se adaugă și restul condimentelor, se mai lasă încă 15 minute. 
De preferință se servește fierbinte, cu tortillas.

Sursa: Supă de perișoare. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 60-61.

Ton cu sos de pătrunjel

Ingrediente:
¾ cană pătrunjel tocat
1 cană vin alb sau ½ cană apă și ½ cană oțet alb
3 linguri de ulei
4 linguri ceapă tocată
1 cană bucăți carne de ton
1 cartof fiert tăiat cuburi

Mod de preparare:
Se pune într-o tigaie ulei și se prăjește ceapa. Se blendează pătrunjelul cu vinul sau apa și oțetul, apoi se adaugă peste ceapă, cu sare și piper. Se fierbe totul cîteva minute, după care adăugăm cartoful și tonul și se mai lasă puțin pe foc, pînă cînd aromele se întrepătrund.

Sursa: Ton cu sos de pătrunjel. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 82-83.

Pachețele mexicane cu crevete

Ingrediente:
5 tortillas încălzite
½ cană ardei grași tăiați în felii de 1 cm
1 cană ceapă roșie feliată
250 g ananas tăiat și o lingură din sucul lui
250 g crevete
50 g condimente

Mod de preparare: 
Într-o tigaie se încinge o linguriță de ulei. Se pun ardeii și ceapa la prăjit pînă aproape se înmoaie. Apoi se adaugă anansul, zeama lui, condimentele și crevetele. Se lasă în continuare pe foc cînd crevetele este numai bun de servit. Se amestecă între timp.
Se ia cîte o tortilla și, pe fiecare, se pune ½ cană din acest amestec delicios. Se rulează și se servește, sau se împachetează în folii de plastic și se pune la frigider, pentru mai tîrziu.

Sursa: Pachețele mexicane cu crevete. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 75-76. 

Supă cu orez

Ingrediente:
2 căni orez roșu integral
4 căni supă de pui
1 roșie
¼ ceapă
1 cățel usturoi
1 morcov tăiat în bucăți mari
½ cană mazăre
frunze de pătrunjel
20 g ulei
sare, după gust

Mod de preparare:
Orezul se spală în 3 ape apoi se înmoaie în apă rece tip de 15 minute, se scurge și se clătește cu apă fierbinte. Într-o oală mare, se înfierbîntă bine uleiul. Se pune orezul și se amestecă bine să nu se lipească de fundul vasului, pînă cînd boabele nu mai stau lipite una de alta. Se amestecă roșia cu ceapa și usturoiul. Se adaugă toate peste orez, amestecînd pînă ce orezul a absorbit tot lichidul. Se adaugă pătrunjelul, morcovii, mazărea, sarea și supa și se amestecă încă puțin. Cînd începe să fiarbă, se acoperă și se lasă să clocotească la foc mic pînă cînd toată apa s-a evaporat în întregime și orezul s-a înmuiat. Dacă apa s-a evaporat înainte ca orezul să fie gata, se adaugă apă fierbinte.


Sursa: Supă cu orez. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 50-51.

Sos verde

Ingrediente:
100 ml apă
12 gogonele, curățate
7 căței de usturoi, nici prea mari, nici prea mici
4-8 chili serrano, în funcție de gust
3 linguri ceapă albă mărunțită
sare după gust
¾ cană frunze de coriandru
¼ cană ceapă albă, tăiată
¼ cană coriandru

Mod de preparare:
Se fierbe apa într-o tigaie. Se adaugă gogonelele, 4 căței de usturoi, 4 sau mai mulți chili și ceapă. Se fierbe totul la foc mediu timp de 20 de minute. Se ia de pe foc, se scruge totul; apa în care s-a fiert se pune deoparte. Se răcește.
Între timp, se zdrobește usturoiul în mojar adăugînd sare după gust. Se adaugă gogonelele, puțin ci apă și se amestecă în continuare, condimentînd după gust.
Sosul ar trebui să aibă o consistență destul de ridicată. Pentru a fi servit, sosul salsa verde, se pune într-un vas și se garnisește cu ceapă și coriandru.

Sursa: Sos verde. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 72-73.

Fajita cu pui

Ingrediente:
2 căni de carne de pui fiartă și tăiată
1 plic de amestec de condimente
1/3 cană apă
8 tortillas
1½ cană brînză Cheddar, rasă
1 cană brînză Monterey Jack, rasă
1 roșie mare, tocată
1 ceașcă măsline feliate
¼ cană praz sau ceapă verde tăiată 
sos salsa, Guacamole și smîntînă, după gust.

Mod de preparare:
Într-o cratiță de mărime medie, se amestecă bine carnea de pui, condimentele și apa; se lasă la fiert pînă la primul clocot, se reduce focul și se fierbe înăbușit 3 minute. Într-o tavă mare, din material termorezistent, se aranjează fîțiile de tortillas. Deasupra se pune carnea de pui și cele două tipuri de brînză. Se lasă la cuptor pînă cînd brînza se înmoaie. Se presară bucățile de roșie, ceapa, sos salsa după gust, guacamole și smîntînă.

Sursa: Fajita cu pui. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 34-35.

Rețetă de rulouri mexicane

Aperitiv mexican

Ingrediente:
¾ cană smîntînă
¼ cană gogoșari tăiați
1 lingură mărar
1 linguriță  sare
4 tortillas
8 felii cașcaval
350 g șuncă afumată

Mod de preparare:
Se bate smîntîna, gogoșarul, mărarul și ceapa pînă se omogenizează. Pe fiecare tortilla se întinde ¼  cană smîntînă. Deasupra se pun cîte 2 felii de brînză și cîte 4 felii de șuncă. Se rulează strîns, se lasă la frigider timp de 30 minute și se taie în felii de 2 cm. 

Sursa: Rețetă de rulouri mexicane. În: În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 32-33.

Rețetă pentru tortillas triunghiuri

Ingrediente:
250 g brînză tăiată bucăți
1 smîntînă
1 lingură dressing TACO realizat din ceapă, chili, ardei, usturoi, oregano, chimion, amidon
¾ cană roșii tăiate
¾ cană praz sau ceapă verde tăiată
½ cană fasole boabe fiartă
8 tortillas

Mod de preparare:
Se bate brînza, smîntîna și mixul Taco pînă se omogenizează. Într-un vas mic se amestecă roșiile, ceapa și măslinele. Pe 4 din cele 8 tortillas se pun cîte 2 linguri de fasole și cîte ¼ din amestecul de brînză. Deasupra fiecăreie se așează o parte din amestecul de legume cu celelalte lipii. Se taie în 8 triunghiuri. Cu restul de legume și smîntîna se decorează partea de sus a fiecărui triunghi.

Sursa: Tortillas triunghiuri. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 31-32.

Rulouri de brînză cremă

Ingrediente:
6 lipii - tortillas
150 g cremă de brînză
35 dressing de maioneză
smîntînă, ceapă, usturoi pătrunjel
4 cepe verzi tăiate sau praz
150 g chili verde tăiat
100-150 g ardei iute uscat, mărunțit
30 g măsline coapte, tăiate

Mod de preparare:
Cu mixerul, se bate crema de brînză și dressingul la viteză medie pînă se obțineun amestec pufos, la care se adaugă ceapa verde, chili verde, ardei iuți și măslinele. Se întînd uniform amestecul peste tortillas; se rulează. Se învelește fiecare tortilla astfel umplută cu o folie de plastic și se dă la rece timp de 3 ore. Se taie fiecare pe diagonală în 10 fîșii. Se garnesește, opțional.

Variante: 
Rulouri vegetale: înlocuiți chili verde și ardeii iuți cu țelină mărunțită; 1/2 cană gogoșari roșii tăiați mărunt și 1/2 cană gogoșari verzi tăiați mărunt.
Rulouri mexicane: înlocuiți crema de brînză, dressingul de maioneză, chili și ardeii iuți cu bucăți mici de brînză cheddar (250 g) și ardei Jalapeños, uscați și mărunțiți (120 g). Se rulează și se servește cu sos salsa.

Sursa: Rulouri de brînză cremă. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 30-31.


sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Cum faci burritos

Ingrediente:
3 lipii (tortillas)
2-3 linguri unt de arahide
1 banană feliată
1 lingură miere

Mod de preparare:
Se încălzesc lipiile pînă cînd se înmoaie ușor. Deasupra se întinde untul de arahide și se repartizează felii de banană pe fiecare. Se împăturește fiecare lipie în două, apoi se rulează. Lipiile se ung cu miere, apoi se acoperă cu un șervețel de hîrtie și se încălzesc la temperatură înaltă în cuptorul cu microunde timp de 30 de secunde.

Sursa: Burritos. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 29.

Salată de ouă

La capitolul salate, mexicanii fac așa ceva:

Ingrediente 
6 ouă fierte tari, decojite
2 linguri maioneză
1 linguriță zeamă proaspătă de lime
½ linguriță chimion măcinat
2 lingurițe capere măcinate
¼ linguriță sare sau după gust chili (pudră) după gust
coriandru proaspăt

Mod de preparare
Se taie ouăle în două pe lungime. Se îndepărtează gălbenușurile bine și se amestecă cu maioneza, sucul de lime, chimenul, caperele și sarea. Se umplu jumătățile de albuș cu acest amestec. Se pudrează cu chili. Se pudrează cu chili. Se așază pe un platou și se garnisește cu coriandru.
Se servește rece. Ingredientele sunt suficiente pentru 4-6 porții.

Cum faci tortillas cu brînză

Aperitiv mexican

Ingrediente:
4 lipii
300 g brînză
2 ardei iuți - jalapeños
50 g măsline
sos salsa sau pastă guacamole
50 g unt

Mod de preparare:
Într-o tigaie se încălzește unt. Se rumenesc lipiile pe o parte, iar deasupra se presară brînză la alegere, și, eventual ardei jalapeños feliați sau măsline tăiete deasupra. Se prăjește pînă cînd brînza începe să se topească. Se servește cu sos salsa sau guacamole.

Sursa: Tortilla cu brînză. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 27.

Cum faci aripioare în stil mexican

Aripioarele în stil mexican este un aperitiv. Este o rețetă din bucătăria mexicană.

Ingrediente
450 g aripioare de pui
2 căni sos picant enchilada
1 plic amestec pentru taco
½ cană ardei iuți
jalapeños tăiați mărunți
2 linguri ulei măsline


Mod de preparare
Într-o tigaie mare, se încălzește bine uleiul, se adaugă carnea de pui și se prăjește pînă ce capătă o culoare ușor maronie. Se ia de pe foc și se scurge pe șervețele de hîrtie. 

Cuptorul se încălzește la 180 de grade C. Pe o tavă se amestecă bine sosul enchilada, amestecul pentru taco și ardeii jalapeños. Aripioarele se așază deasupra și se coc timp de 35-40 de minute sau pînă cînd prind culoare și încep să îți lase zeama.

Sursa: Aripioare în stil mexican.  În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 26-27.

Supă de năut

Ingrediente:
4 aripioare de pui
2 bucăți spate de pui
3 ardei iuți
1½ ceașcă mazăre
1 ceapă
2 căței de usturoi
frunze de spanac
2 căni fasole verde, tăiată
3 morcovi tăiați felii
3 lime

Mod de preparare:
Năutul se lasă la înmuiat în apă rece peste noapte. Se fierbe cu carnea de pui, ¼ din ceapa tăiată și usturoiul, pînă ce se înmoaie 1½ h. Se adaugă frunzele de spanac, ardeii, morcovii și fasolea verde și se fierbe înăbușit pînă ce toate legumele se înmoaie. Se servește cu lime și ceapă mărunțită.

Sursa: Supă de năut. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 49-50.

Supă de legume

Ingrediente:
2 morcovi, tăiați
½ cană mazăre
1 cartof curățat și tăiat în bucăți mari
½ fasole verde tăiată
boabe porumb
1 os de vită
6 căni supă de pui
2 roșii mari, tăiate
¼ ceapă
2 căței de usturoi
chili
pătrunjel
ulei
sare, după gust

Mod de preparare:
Se fierb morcovii, mazărea, cartoful, porumbul și fasolea verdea cu osul de vită și supa de pui. Se amestecă roșia cu usturoiul și ceapa și se pregătesc pînă capătă o culoare aurie. Se toarnă peste legume. Se adaugă pătrunjelul, sarea și chili, după gust.

Sursa: Supă de legume. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 48-49.

Supă cu chiftele din carne de vită

Ingrediente:
150 g carne de vită tocată
1 căpățînă varză
1 praz tîiat mărunt
1 gulie dată pe răzătoarea mare
2 căni supă de pui
1 ou
½ ceapă feliată
ulei
sare  și piper, după gust

Mod de preparare:
Într-un vas, se călesc legumele în ulei, timp de 10 minute, amestecînd din cînd în cînd. Se adaugă supa și se fierbe. Se micșorează focul. Din ou, carne, sare și piper se modelează chiftele mici. Se adaugă lichidul în prealabil și se fierbe încă 30 de minute.

Sursa: Supă cu chiftele din carne de vită. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008,  pp. 47-48.

vineri, 20 noiembrie 2015

Întîlnirile de afaceri la spanioli. Ce trebuie să știi dacă faci negoțuri cu ibericii

Pregătirea întîlnirii
Întîlnirea de afaceri trebuie să fie programate cu cîteva săptămîni înainte, în special dacă e vorba de companii mari. Nu planificare întîlnirile în timpul orelor de siesta (de la 12:30 la 16:30) sau în perioada sărbătorilor importante. Ședințele sunt considerate probleme oficiale în Spania, deci rezervă-ți timp suficient ca să le pregătești în amănunt. Și ține seama de faptul că omologii tăi spanioli ar putea prefera ca întîlnirea să se desfășoare mai curînd într-un restaurant sau într-o cafenea decît într-un birou.
Spaniolii sunt cunoscuți pentru spontanietatea lor. Uneori ei vor primi persoane care sună să solicite o întîlnire în aceeași zi, fiindcă se întîmplă să fie în oraș, sau pe cineva care pur și simplu apare la ușă. Adesea, persoana stabilise o întîlnire cu luni de zile înainte va fi „expediată” ca să permită un răgaz de timp pentru altcineva.
Cînd stabilești o primă întîlnire, încearcă să iei legătura cu factorii de decizie sau cu persoanele care au acces la aceștia. Deseori, relațiile de afaceri ale companiei sunt inițiate de membrii cu vechime ai consiliului de administrație și de directorii mai tineri. Directorii generali sunt chemați abia mai tîrziu. Dacă în delegația ta este un membru marcant al conducerii firmei tale, aranjează-i o întîlnire cu cei care ocupă funcții cele mai înalte în compania spaniolă. 

Sosirea la sediul companiei
Să nu fii surprins dacă întîlnirea este anulată în ultimul moment. Fie că spaniolii au uitat deea, fie că se retrag din afacere, fie că ai fost „dat la o parte” în defavoarea altei întîlniri, fie că propunerea ta nu îi interesează. Încearcă să nu-ți dezampgirea sau nerăbdarea. Mai bine  fii flexibil și acceptă o întîlnire la o dată ulterioară, dacă aceasta ți se pare convenabilă.

Mai întîi la taifas
La începutul unei ședințe, formulele oficiale de bun venit și strîngerile de mînă cu toți cei prezenți sunt o regulă. Urmează apoi circa 30 de minute de conversație ușoară. Subiectele abordate pot fi fotbalul, excursia, politica mondială, vremea, bucătăria spaniolă, călătoria ta și așa mai departe. Aceasta este primul pas în stabilirea unei relații. Cei care nu dau dovadă de răbdare în acest mod de abordare riscă să fie considerați prost-crescuți, nemanierați sau chiar bădărani.

Identificarea participanților la întîlnire
Șeful delegației spaniole conduce conversația. Dar el va rămîne cel mai rezervat și va permite subordonaților săi să vorbească. Directorul de rang superior va avea aer de autoritate mai accentuat și va fi în general mai în vîrstă decît ceilalți. Subordonații prezenți îi vor arăta un respect deosebit și vor aștepta îndrumările sale. 

Prezentarea afacerii tale
Prezentarea ta trebuie să fie bine pegătită. Reține că spaniolii nu apreciază prezentările concise și consecvente. Ei preferă să discute fiecare punct îndelung și nu se feresc să-l repete. După ce s-au discutat toate detaliile, sunt trase concluziile. Spaniolii privesc problema în ansamblu.

Alte îndrumări pentru întîlnirile de afaceri
1. Adaptează-ți întotdeauna prezentarea la nivelul de cunoștințe al interlocutorului tău și la poziția pe care o ocupă în cadrul companiei. Nu-l copleși cu un limbaj tehnic pe care s-ar putea să nu îl înțeleagă.
2. Stabilește dinainte protocolul în cadrul echipei. 
3. Nu îți manifesta nemulțumirea sau nerăbdarea față de nici o persoană prezentă. Nu contrazice și nu critica membrii echipei tale în prezența echipei spaniole. Lasă disputele aprinse, discuțiile în contradictoriu și brainstorming-ul pentru întîlnirile private.
4. Dacă unul dintre omologii tăi se abat de la subiect, nu încerca să îl faci să revină la problema aflată în discuție.
5. Nu face presiuni asupra spaniolilor să stabilească pe loc toate detaliile. Aceștia obișnuiesc să reflecteze asupra faptelor și cifrelor.
6. Permite-le spaniolilor să decidă asupra momentului cînd ia sfîrșit ședința. La încheiere, conducătorul echipei tale trebuie să mulțumească pentru că vi s-a oferit ocazia acestei întîlniri. Dacă este cazul, subliniază dorința de a stabili o relație pe termen lung. Reține că nu e momentul să insisști asupra detaliilor și termenelor-limită.

Problema limbii
Mulți oameni de afaceri spanioli, în special managerii mai tineri, cunosc foarte bine limba engleză. Înainte de anii 70, majoritatea spaniolilor învățau franceza la școală. Mulți fac cursuri de limbă engleză din dorința de a ține pasul cu vremurile. Nu-i lăuda pe omologii tăi spanioli pentru faptul că stăpînesc o altă limbă decît spaniola. Orice încercare de a vorbi în spaniolă va fi primită cu entuziasm. 


Sursa: Întîlnirile de afaceri la spanioli. Strategii pentru obținerea succesului. În: Novas, Himilce. Pașaport Spania / Himilce Novas, Rosemary E. Silvia. București, Rentrop & Straton, 2000,pp. 51-

joi, 19 noiembrie 2015

Cum să-i „citești” pe spanioli

Gesturi și experesii
Spaniolilor le place să se sărute pe ambii obraji, atît la întîlnire, cît și la despărțire – chiar atunci cînd întîlnesc prima dată pe cineva. Este o regulă care se aplică la întîlnirile dintre femei, dintre femei și bărbați și în ultimii ani, din ce în ce mai mult și la cele dintre bărbați.
Întotdeaua privește-ți interlocutorul direct în ochi. Dacă îi eviți privirea, se poate interpreta ca rea-credință. Ochii care „fug” în toate părțule sunt un semn de nerăbdare sau mînie.
Spaniolii gesticulează mereu. De aceea, consideră că e ciudat ca cineva să-și țină mîinile în buzunare în timpul unei conversații
Cînd vor să facă un smen cuiva, spaniolii întind brațul cu palm în jos și mișcă degetele ca și cum ar zgîria ceva.
Ca să sublinieze o idee, spaniolii mișcă mîna rapid în jos ca și cum ar lovi într-o masă.
Vîrful arătătorului unit cu vîrful degetului mare ca să formeze un cerc, care în S.U.A. înseamnă O.K., e considerat un gest obscen.
Ferește-te de semnul „degetul mare în sus”. Semnificația lui poate fi de sprijin pentru mișcarea separatistă bască și îi poate înfuria pe unii.
Se consideră lipsit de eleganță ca femeile să stea așezate picior peste picior, dar pentru bărbați e ceva obișnuit.
A căsca sau a te întinde în situații oficiale este inacceptabil din punct de vedere social
Cînd cineva strănută, i se spune Jesús, care este echivalentul cu „Sănătate!”.
Deși spaniolii nu zîmbesc prea mult, asta nu reflectă neapărat starea lor de spirit.
Cu cît stau mai aproape de tine, cu atît înseamnă că vor să îți arate familiaritate și încredere.


Sursa: Cum să-i „citești” pe spanioli. În: Novas, Himilce. Pașaport Spania / Himilce Novas, Rosemary E. Silva. București, Rentrop & Straton, 2000, pp. 77-78.

Ciuperci pane la tigaie

Ingrediente:
200 g pesmet,
500 g ciuperci proaspete,
3 ouă,
sare,
piper,
ulei pentru prăjit.

Mod de preparare:
se desfac pălăriile ciupercilor de picioruşe. Pălăriile de ciuperci se curăţă bine cu un prosop, nu se spală. Ouăle se bat cu sare şi piper şi într+o altă farfurie, se pune pesmetul. Se încinge uleiul, fiecare pălărie se trece prin ouă şi pesmet. Se părjesc 2-3 minute şi se scrt pe şervet de hîrtie.

Sursă: Ciuperci pane la tigaie. În: Moldova Suverană, 2015, 18 noiem., p. 4.
Sursa imaginii: www.unica.md

miercuri, 18 noiembrie 2015

Strategii pentru obținerea succesului în Spania

În Spania, trebuie să ai răbdare
În general, spaniolii consideră nerăbdarea un defect. La întîlnirile de afaceri nu încerca să ataci primul. Permite gazdei tale să stabilească ritmul. Trebuie să știi că prima jumătate de oră dintr-o întîlnire va fi rezervată conversației ușoare. Nu încerca să dirijezi discuția către probleme de afaceri încercînd să cîștigi timp. 

Cînd iau decizi, ca și în negocieri, spaniolii nu se grăbesc și nu le place să fie zoriți. Deciziile se iau la cel mai înalt nivel. Dacă directorul cel mai important pentru afacere nu este prezent sau dacă are nevoie de mai mult timp ca să reflecteze, nu se va lua o decizie pe moment.

Spaniolii au o manieră relaxantă de a aborda programele, panourile de tranzacții și temele-limită. Fii pregătit pentru amînări, schimbări de ultim moment ale planurilor, ședințe care se prelungesc, suprapunîndu-se peste următoarea întîlnire, și conversații care se concentrează mai degrabă pe prezent decît pe viitor. 

Spaniolilor le place foarte mult conversația. Dar ei pun preț pe modestie și moderație. Lasă realizările companiei să vorbească de la sine. Autocondamnarea e considerată o slăbiciune. 
Spaniolilor le place să-și exprime ideile, uneori reptat, cu voce tare și cu emoție. Se așteaptă ca ca cei prezenți să-i asculte cu atenție. Ei le dau celorlalți ocazia să-și prezinte propriile idei, dar îi întrerup fără scrupule. Spaniolii admiră limbajul sofisticat, de aceea, încearcă să vorbești cît mai elocvent cu putință. La reuniunile oficiale, abține-te să faci glume; adesea ele nu sunt bine receptate din cauza diferenței dintre culturi.

Termenele-limită, în stil spaniol
Pentru spanioli, timpul este fluid. El nu poate fi cu adevărat măsurat, împărțit sau raționalizat. Spaniolii cred că timp există din belșug, deci e timp pentru toate. De aceea, limitele de timp sunt considerate ca artificiale și restrictive. Termenele-limită și datele de livrare nu sunt tratate cu același respect ca în alte culturi.

Întîlnirile
Spaniolii obișnuiesc să înghesuie mai multe probleme într-o zi sau într-o săptămînă. Dar, invariabil au întîrzieri în îndeplinirea programului. 

Veșnic în întîrziere
Pentru că nu reușesc să țină pasul cu programul, spaniolii sunt deseori în întîrziere. E ceva uzual să aștepți 15 pînă la 30 minute, sau chair mai mult, pentru o întîlnire programată. Punctualitatea e mai degrabă o excepție decît o regulă. Cu toate acestea, străinii trebuie să sosească la întîlnire la ora stabilită, ca să demonstreze seriozitatea intențiilor lor. Uneori spaniolii ăi vor face pe partenerii lor de afaceri să aștepte fără să își ceară scuze. Dar dacă întîlnirea este de interes vital, invariabil ei vor fi punctuali. Subordonații nu îli lasă superiorii să aștepte; ar fi un semn de lipsă de respect.

Sursa: Strategii pentru obținerea succesului. În: Novas, Himilce. Pașaport Spania / Himilce Novas, Rosemary E. Silvia.. București, Rentrop & Straton, 2000, pp. 47-50.
Sursa imaginii: moldova.org

Chiftele din carne de porc

Ingrediente:
1 cană de ardei iute verde mărunțit, copt, decojit, fără codițe și fără semințe
450 g carne de porc slabă, tocată
¼ ceapă tăiată
½ cană stafide
½ cană zahăr
2 ouă separate
3 lingurițe făină
2 lingurițe sare
făină
ulei vegetal

Preparare:
Se călește carnea, se adaugă ceapa. Grăsimea care se acumulează în timpul prăjirii se îndepărtează. Se adaugă chili, stafidele și zahărul. Albușurile se bat spumă. Se amestecă foarte bine făina cu gălbenușurile, apoi se încorporează albușurile ca să se formeze o pastă. Se ia o linguriță din amestecul de carne măcinată, se trece prin făină și se formează astfel bile (chiftele), de 1,5 cm. Cînd toate carnea a fost modelată în felul acesta, se trec bilele obținute prin pastă și se prăjesc la 180 grade C, pînă ce capătă o culoare aurie. Se scurg pe șervețele de hîrtie.

Sursa: Chiftele din carne de porc În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 23-24.

Rețeta creveților marinați

Ingrediente:
900 g creveți negătiți, decorticați
2 cepe, tăiate
4 ardei iuți verzi, tăiați
2 căni de suc de lime
2 linguri piper negru
1/8 cană oțet alb

Mod de preparare:
Se amestecă totul într-un vas. Se ține în frigider timp de 24 de ore.

Sursa: Creveți murați. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / Rain Delaney, Hannah Green. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 24.

marți, 17 noiembrie 2015

Rețetă pentru nachos

Un nou aperitiv mexican

Ingrediente:
ardei iuți jalapeños murați mărunțiți
4 lipii
200 g brînză
2 lime
sos salsa
100 g smîntînă
guacamole

Mod de preparare:
Se așază fîșii de lipie (tortilla) pe fundul unui platou din material termorezistent. Se presară brînza deasupra. Se pune la cuptor pînă cînd brînza începe să fiarbă și prinde o culoare maronie. Deasupra se împrăștie bucăți de ardei,după gust. Se servește imediat cu felii de lime, salsa (sos picant din sos de roșii, ceapă și ardei iute), smîntînă și guacamole (piure condimentat de avocado).

Sursă: Nachos. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 19.

Rețeta Nachos umpluți cu carne de porc

Aperitiv mexican

Ingrediente
300 g carne macră de porc
30 g ulei de măsline
1 cățel de usturoi, pisat, sare, pipe după gust
200 g brînză
2-3 ardei iuți murați

Mod de preparare:
O bucată de carne subțire se bate și se freacă cu ulei de măsline și un cățel de usturoi pisat. Se presară piper din abundență și se prăjește la grătar. Se sărează după gust și se taie în cubulețe de 2 cm. Se împrăștie totul peste feliile de nachos presărate cu brînză, iar deasupra se adaugă bucățile de ardei murați (dacă s-a răcit, carnea este bine să fie reîncălzită puțină).

Sursa: Nachos umpluți cu carne de porc. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 20-21.

luni, 16 noiembrie 2015

Rețeta Queso Blanco

La capitolul aperitive, vă propun o rețetă mexicană, Queso Blanco.

Ingrediente:
1 ceașcă de brînză
120 g chili
1/4 cană de lapte semidegresat
2 linguri ceapă tăiată mărunt
2 linguri chimion măcinat
1/2 linguriță sare
piper măcinat (opțional)
1 linguriță coriandru, măcinat (opțional)

Mod de preparare:
Se fierbe totul în baie de aburi la foc potrivit. Se amestecă din cînd în cînd pînă ce ingredientele se înmoaie. Se servește cu pîine prăjită caldă sau tortillas (lipii).

Sursa: Queso Blanco. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 17.
Sursa imaginii: www.alimentaraonline.com

Rețeta pentru Guacamole pastă


Pentru amatorii de avocado...

Ingrediente:
15 avocado medii, copți fără semințe și decojiți
1 ceapă mare, tăiată
3 căței de usturoi, zdrobit
2 roșii, tăiate cuburi
450 g brînză, rasă
5 ardei iuți, tăiați
1 cană coriandru, mărunțit
½ cană suc proaspăt de lime
1 lingură sare


Preparare: 
Într-un vas se zdrobesc avocado, se adaugă restul ingredientelor și se omogenizează cu mixerul.

Notă:
Se recomandă acoperirea cu o folie de plastic și păstrarea în frigider.


Sursă: Guacamole pastă. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, p. 18.
Sursa imaginii: authoritynutrition.com

Simboluri alimentare mexicane și secretele bucătăriei Mexicului

Despre „Tex-mex” știm că descrie bucătăria hibrid, la limita dintre Mexic și Texas. În cadrul ei regăsim rețete tradiționale mexicane, cu influențe spaniole, dar recunoaștem clar și aportul bucătăriei americane. Tex-mex are la bază o tradiție culinară străveche, cu toate acestea este o bucătărie modernă și foarte populară oriunde în lume.
Unul dintre cele mai întîlnite alimente în bucătăria mexicană este porumbul. Cu o istorie de 8000 de ani în ținuturile mexicane, porumbul nu este doar un ingredient din bucătărie, ci un adevărat element complect, al acestei culturi: tulpina, frunzele, rădăcinile, totul este folosit. Un exemplu este „tamales”, un piure de porumb învelit în frunzele aceleiași plante și prăjit. Băștinașii au dedicat acestei plante, un zeu (Centeocihuatl) și o zeiță (Xilanen), celebrați și azi, sub o formă diferită, „adaptată” la creștinism. Astăzi veți întîlni porumb în toate bucătăriile și cămările de pe cuprinsul Mexicului, dar mai ales în Sud.
Porumb în stil mexican
Nu există masă mexicană fără tortillas. Se coc niște lipii de făină de porumb, dar nu orice făină de porumb, ci una din boabe fierte în apă și calc, numită „masa harina”.
Un ingredient nelipsit în bucătăria mexicană este fasolea pe care o veți fiartă în „olla” sau prăjită în untură, în „refrito”.
Cu mai mulți sau mai puțini sîmburi, în funcție de cît de iuți îi doriți, chili nu sunt aici doar iuți, ci au savori specifice, dimensiuni variabile, care uimesc ochii și papilele gustative ale profanului: ancho, mulato, morita, guajillo, pasilla, chipotl, jalapeño, etc. Înainte  de a-i cumpăra e bine de știut că fiecare specie și nuanță hotărăște gustul.
Notabile mai sunt și roșiile din salsa, sosurile și mîncărurile de pește și vită, tomatillos (roșii verzi), flor de calabaza adică mugurii de floare de dovleac, romeritor și epazote, mirodeniile și pepitas, sau ați uitat de sîmburii de dovleac?

(H)arta în bucătărie
În Mexic, mîncarea se caracterizează în primul rînd prin aromă: scorțișoară, cuișoare, coriandru, chimen, măghiran, chili. Fiecare regiune aduce tradițiile ei culinare. dintre toate, se remarcă Puebla, Yucatan, Veracruz, Oaxaca. 
Călătorul nu ar trebui să se oprească doar la burrito, enchilada, tacos și fajitas atunci cînd își propune să străbată această țară din punct de vedere culinar, ci trebuie să caute puțin mai departe de arome și gusturi ale preparatelor mexicane.
La două ore sud de Ciudad de México este locul unde a fost preparat primul sos „Mole”. Se zice că, odată” călugărițele din „Ordinul Santa Clara” au vrut să impresioneze niște oficialități, care, într-una din zilele secolului XVII, se întîmpla să treacă prin Puebla. Și-au golit cămara și au pus totul într-o cratiță mare: mirodenii, condimente, ciocolată, ardei iuți (ancho, pasilla, mulato, chipotle), alune de pămînt, migdale, cacao, zahăr, scorțișoară, sare, frunze de avocado, cam treizeci de ingrediente cu totul. Le-au fiert înăbușit cîteva zile, nu ore, și l-au servit cu carne de curcan. Și azi călugărițele fac cel mai bun Mole, dar îl găsiți și de-a gata, sub forma de cubulețe ssu praf, la chioșc și chair la supermarket.
Bucătăria din Puebla este o combinație între specificități aztece și spaniole. În Yucatan, patria maiașilor, turistul obosit de iuțimea din chili își poate găsi pacea pailelor gustative într-un sos ceva mai domesticit, pe bază de fructe, achiote, spre exemplu. Portocale, usturoi, chimen, semințe de annatto și piper, totul peste pollo pibil sau cochinita pibil, adică peste carne de pui sau porc, copată în frunză de banană. Nu lipsesc nici fructele de mare, nici guacamole și nici peștele. Se spune că bucătăria din Yucatan ar fi prima de tip „fusion” din istorie, în ea se regăsesc elemente mayase, hispanice, caraibiene și franțuzești. Aici se află cel mai faimos și bine restaurat sit mayas, Chichen Itza, un calendar astronomic din piatră, una din minunile lumii!
Undeva mai la vest, la același golf, este locul unde a fost inventată La Bomba... și vanilia! Acuyo sau hoja santa, roșiile și avocado, helado (un fel de milk-shake) sunt alte specialități cu care se laudă jarocho, bucătăria din Veracruz. Ananasul și trestia de zahăr au venit din Caraibe pe vapoarele spaniolilor; portughezii au adus arahidele pentru sosurile care însoțesc carnea și peștele.
În Oaxaca, cafeaua se lasă să fiarbă ore în șir cu zahărul și scorțișoara. O versiune îndulcită a sosului Puebla este mole Oaxaqueno (cu banane). Nu ați văzut nimic din sudul Mexicului, dacă nu ați admirat figurinele de lemn artesania și vasele negre de lut din San Bartolomeo de Coatepec și dansurile Zapotec.
În valea Oaxaca, arheologii au descoperit zece specii de ardei, vechi de 1500 de ani, ceea ce demonstrează că bucătăria, ajunseseră încă de atunci la un nivel înalt de dezvoltare.
Dacă v-ați așezat la masă, la micul dejun, vi se va propune huevos roncheros – ou prăjit servit cu
tortilla și sos de roșii condimentat; huevos a la mexicana  omletă cu sos de roșii; Chilaquiles – tortilla prăjită în sos de gogonele, servită cu brînză, carne de pui și smîntînă; caf de olla – cafea cu scorțișoară și zahăr negru. 
Pe la ora 13.00 vine un prînz bogat compus pozole – supă de porc, carne de pui sau curcan cu sos mole (sos brun), tamales – porumb cu brînză sau legume și carne, gătite în frunze de porumb sau de banană și menudo – supă din burtă de vacă. Din mîncărurile cu fructe de mare, numite, mariscos, puteți alege camarones al mojo de ajo – crevete cu usturoi și unt, filete de pescado – file de pește cu sos alb, ceviche – aperitiv cu pește marinat în suc de lămîie, usturoi, ceapă, chile și roșii. 
Desertul ar putea fi un flan (caramel), mangos flameados – mango flambat, pastel de queso – prăjitură cu brînză, helado – înghețată.
Tequila este din partea casei. Originară din Jalisco, această băutură are la bază o plantă numită Agave cactus, asemănătoare ananasului. Puteți opta pentru bere, vin, sau cocktailuri locale: margarita și sangria.

Sursa: Simbolurile alimentare mexicane. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 7-16.
Sursa imaginii: unica.ro și sanatate.bzi.ro 

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Orașul Londra, capitala Marii Britanii

Nimeni nu a surprins mai bine îne fascinația Londrei decît Samuel Johnson, doctorul care avea un leac literar aproape pentru orice: „Cînd un bărbat e plictisit de Londra, e plictisit de viață, deoarece în Londra există tot ce-ți poate oferi viața”. Există puține orașe care să ofere o varietate de priveliști și sunete, puține locuri care să aibă posibilitate de a satisface practic orice capriciu. Londra este un cadou, așa că acceptați-l și bucurați-vă de el.
Piața plină de porumbei numită Trafalgar Square este un punct de plecare bun. Așezată în inima Londrei și fiind una dintre cele mai impresionante piețe publice din lume, a fost construită în anii 1830 și 1840 de către Sir Charles Barry în memoria amiralului Lord Nelson și a victoriei sale asupra lui Napoleon de la Capul Trafalgar din 1805. Piața este un pentagon în stil clasic înconjrată de fațade albe, elegante și dominată de Coloana lui Nelson, de 50 înălțime și de patru lei de bronz. 
Oamenii de afaceri lucrează la est; principalele centre comerciale se află la vest; imperiul spectacolelor din West End se află la Nord; iar palatele guvernamentale Whitehall și Westminster se întind spre sud, de-a lungul Tamisiei. 
Piața Trafalgar este un nod al transporturilor, traversat de o duzină de linii de autobuz și de cinci rute de metrou. Piața este și scena sărbătoririi anuale a Anului Nou din londra și e martora demosntrațiilor politice mai bine de 100 de ani. 
De-a lungul flancului nordic al Pieței Trafalgar se află Galeria Națională (deschisă zilnic; miercuri pînă la ora 20:00, închisă duminică, intrare liberă). Fondată în 1824, galeria a devenit una din cele mai reprezentante și cuprinzătoare coelcții din lume, cu o listă a creațiilor de la Leonardo și Rembrandt pînă la El Greco și Van Gogh. 
După colț, înființată în 1856, se află superba Galerie națională a portretelor. Prezentînd și ilustrînd istoria britanică, aceasta conține acum figurile a mai bine de 9000 de britanici faimoși și organizează adesea expoziții foto. 
La nord-est de Piața Trafalgar începe labirintul străzilor înguste și al aleilor numit Convent Garden. Aici aexistat un fel de piață mai bine de 300 de ani, însă numele provine de la grădina mănăstirească ce ocupa zona pînă la Actul de Distrugere al lui Henry al VIII-lea. În centrul Covent Garden-ului se află o piață pavată cu piatră cubică avînd superbe piețe făcute din sticlă și oțel, construită în anii 1830 pentru a adăposti standuri de flori, fructe și legume. 

Sursa: Centrul Londrei. În: Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ‘93, 2000, pp. 121-129.
Sursa imaginii: www.albtourism.ro

Influențe culturale istorico-geografice în Mexic

Înainte de a ne îndrepta cu gîndul la bucătăria mexicană, nu putem să facem abstracție de geografia așezării Mexicului, de istorie, tradiții și obiceiuri întîlnite aici, de-a lungul secolelor pentru că tradiția și cultura Mexicului este o mixtură halucinantă de influențe, dar care totuși a rămas cu specificul ei, bine determinat.
Luminile orașului și zăpada din vîrful vulcanilor Popocatepetl sau Iztacihuatl, cactușii din salată, coioții de lemn ai indienilor întîlniți în piața Ciudad de Mexico, mariachi și tequila, poncho și ponche (o delicioasă băutură din trestie de zahăr și fructe), vor spune în felul lor „colorat” și aromat vizitatorilor: „¡siempre eres bienvenido aqui!”. Din pădurea tropicală pînă la deșerturi vaste, de la piramidele și templele mayașe, pînă la plaje precum Acapulco, de la vulcanii uriași, înzăpeziți, la străzile gigantului Mexico City, nenumărate culori și arome, ritmuri și istorii provoacă simțurile călătorului.
Extinzîndu-se pe trimea sudică a Americii de Nord, cuprinzînd treizeci și unu de state, și o capitală uriașă (18 milioane locuitori), cocoțată la 2.240 m altitudine, Mexico este, din punct de vedere al bogăției și al diversității sale, cel mai bun vecin pe care și l-ar putea dori un gurman. Asta au gîndit și spaniolii care, în 1521, debarcați pe țărmurile de la Yucatan, au stîrnit panică în rîndul populațiilor băștinașe precum aztecii, maiașii, zapotecii. Hernan Cortes și echipajul său s-au stabilit aici pentru trei secole de dominație spaniolă, pînă cînd, în 1810, un preot dintr-un sai, Miguel Hidalgo, a pronunțat faimosul său „grito” sau strigătul: „¡Mexicanos! ¡Viva Mexico! ¡Viva la Independencia!”.
Următoarea sută de ani a adus un șir interminabil de invații (mai ales dinspre S.U.A.) și guvernări intermitente, iar secolul douăzeci a venit cu Revoluția Mexicană, cu eroi precum Pancho Villa și lupte, la al căror sfîrșit, mexicanii dețineau suveranitatea, dar nu și o țară unită.
Amestecul de culturi, peisaje, limbi, influențe artistice și muzicale se evidențiază perfect pe tarabele din Piața Zocalo din Mexico City, a doua piață ca mărime din lume, după Piața Roșie din lume. Mixtura dintre culturi a dus la mixtura dintre bucătării, precum mestizajes, tex-mex.

Sursa: Influențe culturale istorico-geografice. În: DELANEY, Rain. Rețete din bucătăria mexicană. Cluj-Napoca, URBAN LIFE STYLE, 2008, pp. 5-7.

vineri, 13 noiembrie 2015

Restaurantul grec Mykonos din Chișinău

Istoria Greciei a fost dintotdeauna un subiect interesant pentru mulți dintre noi, istoria antică a acestei țări ne-a fascinat în mod special. Inclusiv filmele istorice.
Dar dacă dorești să încerci și mîncarea specifică greceasă, ai un motiv în plus să alegi un local specific grecesc. Deși destinația inițială a fost un local cu alt specific, am ajuns la Mykonos, de la etajul 4 al MallDovei.  
Ca orice bucătărie, în Grecia sunt mîncăruri calde și reci. Dacă la noi, în spațiul românesc, zeama este felul principal al mesei și deja la felul doi alegem ceva în funcție de gusturi și pofte, păi iată că cică în Grecia, „felul principal este un tip de carne sau peste fiert sau la gratar. Sunt de asemenea, multe tocănițe cu carne din care poți să alegi, precum și bucăți de carne prăjite la grătar sau clasicul miel sau porc la cărbuni, numit “souvlaki”.
Azi, am fost pentru prima dată într-un local cu specific grecesc. Recunosc că pînă acuma am tot fost tentată să merg, dar preferam localurile pe care deja le știam. Dar astăzi, am făcut-o și pe asta. Și ce pot să vă zic? 
Supă de pui cu lămîie
În primul rînd decorul e foarte fain, cu vase pe pînze creînd astfel o ambianță plăcută. Scaunele și mesele, la fel, sunt comode.
În al doilea rînd, meniul e ok. La prima vedere ceea ce mi-a atras atenția a fost supa de pui cu lămîi,eceea ce am și comandat. De fapt, supa în sine reprezintă, de fapt, 2-3 felii de carne de pui în combinație cu orez. Alături, este pusă felia de lămîie, pe care o adaugi în supă. Gustul e așa... relativ. Dar tot mai bun cu lămîia în ea.
Altă mîncare e vită la grătar cu salsa de legume. Asta dacă esti consumator al cărnii de vită. Meniul cînține cîteva feluri de mîncare din carne: frigărui din carne de pui și vită, carne la grătar și salate. La fel, poți consuma și mîncare din pește și creveți
Suna tentant, deși mai erau cîteva mîncăruri pe care mi-ar fi plăcut să le comand și să le gust. Dacă vă place pastele picante de cașcaval cu piper chilie sau pastele cu carne de pui și ciuperci, neapărat trebuie să mergi la acest local. În ceea ce privește pîinea greceasă, păi sunt de două feluri, ca să zic așa. E vorba de pîine coaptă și vine în formă de chiflă, dar și turtă la grill, ambele fiind foarte gustoase.

Ekmek kataifi 
Ca orice alt local, dar și popor, aici poți gusta și deserturile grecești. Poți alege Afrodita, o tartă de lapte cu înghețată, baclava sau bezea cu fructe și frișcă etc. Dacă îți place frișca și vișinele, atunci poți servi un Ekmek kataifi (cu cremă de frișcă și vișină).

În ceea ce privește prețurile... cam exagerat un pic, iar banii de buzunar ar trebui să fie la 200 lei.

Sursă foto: facebook.com

miercuri, 11 noiembrie 2015

Cele mai bune sosuri pentru paste

Dacă îți plac pastele atunci trebuie să știi să prepari și sosurile.

Sos arrabbiata
Una dintre cele mai bune sosuri pentru paste este cel arrabbiatta. 
Preparare: încinge o lingură ulei de măsline într-o tigaie. Sotează timp de 5 minute o ceapă, tocată mărunt și 5 căței de usturoi zdrobiți. Stinge cu jumătate de cană de vin roșu, după care adaugă 2 linguri de zahăr brun, 2 linguri de busuioc proaspăt, tocat, 2 lingurițe fulgi de chilli, un sfert de linguriță piper negru măcinat, 2 conserve de roșii tăiate bucățele și adu totul la punctul de fierbere. Apoi, dă focul mai mic și lasă să scadă timp de 20 de minute. Servește sosul cu paste și cu pătrunjel proaspăt presărat.

Sos de ciuperci și smîntînă
Într-o tigaie se topește untul. Se adaugă ciupercile spălate și tăiate felii. Se pune sare și piper după gust și se lasă la scăzut la foc moderat. Se adaugă smîntîna la foc mic și se mai lasă un clocot. Se adaugă parmezanul și se amestecă. Se condimentează cu sare, piper și ierburi aromate la alegere. Se adaugă usturoiul tocat mărunt și se ia de pe foc. Între timp se fierb pastele conform instrucțiunilor de pe pachet. Se scurg de apa fierbinte și se servesc imediat acoperite cu aces sos cremos. Se servește cu spaghetti, se presară parmezan și ierburi aromate.

Salsa verde
În categoria cele mai bune sosuri pentru paste intră și cel cu salsa verde. Amestecă într-un bol o legătură mare de pătrunjel, 1 cățel de usturoi zdrobit, coaja rasă și zeama de la 1 lămîie, 2 linguri de capere tocate și 3 linguri ulei de măsline extravirgin. Asezonează după gust, Servește cu pasta gata făcute și răcite puțin.

Sos de roșii și busuioc
Încinge într-o tigaie o lingură ulei de măsline, adaugă 1 cățel de usturoi zdrobit și sotează-l un minut. Adaugă 400 grame de roșii tocate din conservă, jumătate de cub concentrat pentru supă bio, 1 lingură de piure de tomate și 1 linguriță de zahăr, apoi adu totul la punctul de fierbere. Dă focul mai mic și fierbe timp de 5 minute, amestecînd din cînd în cînd. Rupe cîteva frunze de busuioc și amestecă-le în sos.


Sursa: Cele mai bune sosuri pentru paste. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 6 noiem., p. 14.
Sursa imaginii: www.retete-mancare.ro

luni, 9 noiembrie 2015

Viața cafenelelor din Madrid

Cei mai muți dintre noi privim cafenelele ca locul în care poți savura o cafea sau o prăjitură, dar nu și spaniolii; pentru ei reprezintă locul din care poți privi lumea trecînd, o arenă academică, un loc de informare culturală sau un refugiu terapeutic din fața lumii. Secolul XIX a reprezentat epoca de grație a cafenelelor din Madrid. Represiunea impusă de Franco a înăbușit în mare parte retorica politică și filosofică ce reprezentau subiectele de bază înainte de Războiul Civil, dar în cel mai rău caz cafenelele iernii. Prin anii ‛60 și ‛70, vechea lume a cafenelelor aproape s-a stins, dar a reapărut odată cu reinstaurarea democrației.
Pentru a cunoaște o cafenea spaniolă veritabilă vizitați Café Gijón aflată pe Paseo de Recoletos.

Cafeneaua Café Gijón

Veche de peste un secol, este regina cafelelor private ca instituții culturale. Probabil că nici o cafenea nu are o viață atît de lungă ca 
Gijón. Decorul în stil Art Nouveau al cafenelei El Espejo, tot pe Recoletos, este înșelător. Picturile și uriașele oglinzi acoperite cu faianță datează din 1978, în timp ce continuarea pavilionului, o construcție din sticlă și faianță părînd de la începutul secolului, a apărut abia în 1990. O altă intrare relativ nouă în vechiul stil este Café de Oriente, vizavi de Palatul Regal. Cafeneaua are un meniu foarte variat, dar este specializată în cafelele exotice și prăjiturile de casă. 
La Circulo de Bellas Artes, lîngă Puerta del Sol, veți vedea fete cu fețele și tipurile balzaciene pe care v-ați aștepta să le întîlniți la Cercul de Arte Frumoase. Interiorul cafenelei datează din 1926. Seara, la Café Central puteți asculta în direct jazz de foarte bună calitate într-un decor Art Deco, în timp ce la Salón del Prado vi se oferă pe mica scenă în direct muzică clasică, în fiecare joi noaptea (excepție iul.-sept.).
În Madrid a apărut o mare varietate de cafenele moderne stilate, avînd clientelă variată. 

Sursa: Viața cafenelelor. În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquiler ’93, 2012, p. 141.
Sursa imaginii: en.wikipedia.org

Cum poți face diferența dintre o bibliotecă și o librărie?

Eu nu înțeleg oamenii ăștia care nu fac pot face diferența dintre bibliotecă și librărie. Să-mi explice și mie cineva care e faza. Ce e așa greu de înțeles diferența dintre cele două instituții? Lucrez la o bibliotecă și sincer, am obosit de întrebarea: dar la voi la bibliotecă se vînd cărți? Ori, da' cărți noi aveți? 

Hai să vă explic eu acuma.
Deci, conform Dicționarului Explicativ online, librărie este un magazin în care se vînd cărți. 
Așa că, luați aminte! Dar e ceva logic să înțelegi sensul dintre cele două instituții.

Deși cele două instituții au în comun cărțile, totuși ar trebui de făcut diferența, că pînă la urmă e așa de simplu...


Într-o librărie puteți cumpăra tot felul de cărți și deja să le ai în colecția ta personală. Îți cumperi cărți în funcție de interese.
Așa arată o librărie (pe interior)
Într-o bibliotecă, împrumuți cărți pe un termen de două săptămîni. Și da, sunt cărți noi, din anii curenți. Da, e adevărat că sunt și ediții vechi de pe vremea lui Papură Vodă, dar sunt și cărți noi. Și cel mai important, din toate domeniile: economie, filosofie, psihologie, arte, matematică, literatură română și universală, critică literară, istorie, geografie. La bibliotecă mai poți avea acces liber și la alte servicii, că pînă la urmă, serviciile de bibliotecă s-au dezvoltat, nu se limitează doar la deservirea utlizatorilor, sau cum mai spun alții „dai cărți”. Și serviciile de bibliotecă sunt gratuite.
Așa arată o bibliotecă (pe interior)


Mai consultați DEX-ul, vă rog. Și mai gîndiți oleacă. Vă rog eu mult. Pentru că ajută. Și mai face și minuni.

Sursa imaginilor: www.tvlitoral.ro, www.noi.md

duminică, 8 noiembrie 2015

Localurile britanice

Cel mai bun local din Anglia este The Moon Under Water (Luna de sub ape) și se ascunde pe o stradă
laterală dintr-un orășel vechi industrial nu departe de Manchester. El are o atmosferă nedefinită datorată, în parte clienților, care sunt majoritatea oameni obișnuiți ce nu vin doar pentru bere ci și pentru conversație, și în parte arhitecturii și mobilierului său victorian distinctiv, mahonului negru, oglinzilor de ornament și steclei gravate, șemineurilor din fier turnar și tavanului pătat în galben-brun de nicotină.
În baruri există jocuri (aruncare de săgeți) și mîncare simplă și bună la prețuri care ar falimetna orice restaurant. Există chelnerițe care îi știu pe toți după nume și o încîntătoare grădină unde vara clienții beau la umbra platanilor, în timp ce copiii lor se joacă la o distanță decentă pe topogane și leagăne.
Există cîteva reguli de bază bine definite pentru a avea un local bun. În cartea de temelie a băutorului de bere englez, anualul Ghid al berii bune, autorul Michael Jackson scria: „Într-un local bun, cea mai mare atenție este acordată băuturii și în mod special berii. Sociabilitatea de ambele părți ale barului se află pe al doilea loc. Un local bun încurajează legăturile sociale și nu este dominat de cercuri restrînse. Un local bun are un proprietar atent și receptiv, nu unul grăbit sau arogant. Într-un local bun, indiferent de restul serviciilor oferite, există totdeauna un bar (preferat două) pentru a servi clienții care vor doar să bea și să pălăvrăgească fără să fie distrași sau inhibați de un decor predominant, spectacole gălăgioase sau de dineuri deranjante.”
Majoritatea localurilor au cel puțin 2 baruri: „barul public”, care este unul comun și „barul select”. Pot exista diferențe de de cîțiva pence între prețurile băuturilor, toate localurile sunt obligate prin lege să-și afișeze liste de prețuri. Se spune că barul public este pentru băutori înrăiți, în special bărbați, sau pentru muncitori în salopete murdare. Barul select are fotolii confortabile și aici femeile pot ieși seara.
Cuvîntul „pub” local este o prescurtare a denumirii de „casă publică”, semn că primele localuri erau simple locuințe private unde proprietarii făceau bere și o vindeau la intrare peste tejgheaua din camera de zi. Pentru a anunța că vinde bere, proprietarul agăța un semn pe care nu scria „Bere”,, deoarece țăranul saxon obișnuit nu a ajuns niciodată să știe carte, ci era reprezentată o prăjină cu un butoi din brad în vîrf. 
Anglia nu duce lipsă de localuri, fiecare pretinzînd că este „cel mai vechi pub din țară”, cu toate acestea, există unul care are mai multe atuuri decît celelalte, numit Călătoria spre Ierusalim, și săpat în piatra de temelie a Castelului Nottingham, existînd cu siguranță de pe vremea cruciadelor din secolul al XIII-lea, de unde își are numele. 

Sursa: Localuri: În: Mare Britanie: ghid complet. București, Editura Aquila ’93, 2000, pp. 92-94.
Sursa imaginii: www.manchestereveningnews.co.uk