vineri, 28 octombrie 2016

Prăjitură cu mere şi scorţişoară

Ingrediente:
750 g mere  
50 g unt
200 g zahăr
3 linguri coniac
3 ouă
140 g făină
o linguriţă scorţişoară
120 ml ulei
50 g nuci
zahăr pudră pentru servit

Mod de preparare:
merele se curăţă de coajă şi se taie cuburi care se pun la rumenit în unt topit. Se adaugă u nsfert din cantitatea de zahăr, coniacul şi se mai lasă pe pfoc un minut. Se trage de pe foc şi se lasă la răcit. Se mixează ouăle cu zahărul rămas, făina seamestecă bine cu praful de copt şi scorţişoara şi apoi se cerne şi se pune peste spuma de ouă. Se adaugă uleiul şi se mai mixează aluatul 2-3 minute. Se adaugă merele şinucile mărunţite, se dă pentru 45 de minute la cuptor. Se scoate şi se lasă la răcit. Prăjitura cu mere se presară cu zahăr pudră.

Sursa: Prăjitură cu mere şi scorţişoară. În: Moldova Suverană, 2016, 28 octombrie, p. 4. 

joi, 27 octombrie 2016

De ce nu scrii?

Tot aud aşa o întrebare, prostească aş zice „De ce nu scrii?” Dar chiar aşa, de ce? De ce oare nu-ţi scriu?
Scrie tu şi o să îţi scriu şi eu la rîndul meu. De ce numai eu trebuie să încep prima o conversaţie?
Chiar crezi că nu am ce face şi aş fi plătită pentru asta ca să îţi scriu ţie? Păi, vezi bine că nu mai este chiar aşa. Am obosit numai eu să încep o conversaţie, de parcă doar mie mi-ar trebui să discut cu tine, de parcă numai tu îmi eşti prietenă, de parcă numai eu m-aş simţi obligată să fiu prietenă cu tine, dar invers nu. Păi, iată dragii mei, nu mai stau lucrurile chiar aşa cum credeţi voi.
Dacă te consideri prieten/ă cu mine, demonstrează pînă la urmă că eşti prieten cu adevărat. Demonstrează prin fapte concrete şi reale. Sună-mă şi întreabă ce mai fac? Scrie şi întreabă ce mai fac şi cum îmi mai merg treburile, dacă-s bine, sănătoasă? Că doar aşa fac prietenii. Se sun şi îşi scriu reciproc, nu? Relaţia asta de prietenie dintre două persoane trebuie să vină din ambele părţi, nu doar dintr-o parte. Adică, eu nu înţeleg de ce numai eu trebuie să îţi scriu şi să fie prietenă cu tine? Bine, eu pot fi prietenă cu tine, dar întrebarea mea e următoare: oare tu îmi eşti prieten?  Asta în contexul în care mă întrebi de ce nu îţi scriu? Dacă răspunsul tău este da, păi demonstrează că îmi eşti prieten, prin vorbe şi fapte concrete şi reale. Să afirmi că apreciezi o persoană nu ştiu în ce măsură înseamnă asta că eşti prieten, pentru că, demonstrezi asta. Sau tu eşti prieten cu mine doar cînd ai nevoie de mine şi ajutorul meu?
Eu om obosit să scriu doar eu, de parcă numai mie îmi trebuie discuţiile astea şi prietenia ta. Staţi liniştiţi, tot ok! Sunt mare, am creier în cap şi mă descurc şi singură dacă e ceva. Chiar dacă am apelat la ajutorul unor „prieteni”, m-au refuzat motivînd că „nu pot”, „nu am”, „sunt ocupat”, se vedea pe el/ea că poate să mă ajute, dar nu vrea să ajute. Dragii mei, cînd cunoşti un om, se simte cînd spui minciună. Şi dacă spui o minciună, spune-o pînă la urmă, în aşa fel, încît şi tu să crezi ceea ce spui. Se vede şi simte cînd omul minte. Aşa că, lăsaţi-o baltă. Plus la asta, am luat deja exemplu de la voi. Şi cel mai important - s-a terminat cu relaţia de prietenie dintre mine şi multă lume. Eu înțeleg că v-am deprins numai eu să vă scriu și să vă sun, dar gata, s-a dus trenul din gară.
În final, vă rog şi insist chiar: nu vă mai supăraţi pe mine şi cel mai important, nu-mi mai reproşaţi de ce nu vă scriu? Nu vă scriu pentru că mi-am schimbat părerea despre oameni, despre prietenii. Apreciez oamenii care mă respectă, mă sună şi îmi scriu. 
Aşa că, toate bune şi frumoase! În viaţă primeşti ceea ce oferi. Aveţi grijă ce oferiţi! Un om dacă pleacă, pleacă pentru totdeauna.

Sursa imaginii:Citate alese

Clubul soţiilor nr. 2 de Jane Moore

Pentru cei ce doresc o carte uşor de parcurs, care nu duce lipsă de ritmul, umorul şi metrosexualitateaTotul despre sex, Jane Moore le oferă Clubul soţiilor nr. 2. Este vorba de un grup de doamne care se întîmplă să nu fie prima alegere a bărbaţilor cu care s-au căsătorit. Căsniciile anterioare ale soţilor le tulbură vieţile, iar Clubul devine un loc unde aceste neveste se întîlnesc şi îşi spun ofurileşi temerile, încercînd să găsească soluţii pentru diverse probleme create de precursoarele lor sau, mai precis, de bărbaţii care încă mai întreţin o relaţie cu ele. Julia, Fiona, Susan şi Alison, cea mai recentă membră, care facilitează şi intrarea cititorului în grup, trebuie să facă faţă unei lumi de avocaţi cu intenţii necurate, de bîrfe şi de foste-soţii.
caracteristic serialului de succes
Deşi ideea în ansamblu e amuzantă, totuşi, sunt şi elemente care ar trebui să dea de gîndit. Autoarea scoate în evidenţă într-un mod delicat probleme de familie într-o manieră aşa, mai diplomată. Deşi în orice căsnicie apar probleme, în cazul în care eşti soţia nr. 2, se pare că o problemă mai accentuată ar fi relaţia soţului cu fosta nevastă. Pe cît de amuzante anumite momente, pe atît de mult ar trebui să ne pună în gardă alte momente încît să ştii ce să faci/procedezi şi cum să faci/procedezi. Fiecare femeie din cele menţionate, Julia, Fiona, Susan şi Alison se confruntă cu probleme de tot felul. Deşi se susţin una pe alta, reuşesc să depăşească cu brio anumite probleme. Julia e cea sexi şi divorţează de soţul ei din cauza că îşi lasă fosta nevasă însărcinată. Fiona reuşeşte cu greu să se împrietenească cu fiul soţului ei din prima căsnicie. Susan are o problemă cu părinţii fostei neveste a soţului, Caitlin, care a decedat din cauza unei probleme de sănătate. Iar Alison, divorţează şi ea. Pentru că îşi dorea foarte mult un copil şi nu mai rezistă din cauza atitudinii soţului ei. Care era prea orgolios să-şi facă nişte teste plus alte momente legate tot defosta nevastă.
Aş asocia această carte şi cu serialul Neveste disperate.
Aşa că... vă invit să citiţi cartea. Şi să vă faeţi o părere şi voi!


Referinţe critice:
„O carte tratînd relaţiile amoroase cu un cinism hilar, ce îi va unge la suflet pe toţi aceia care au pierdut vreodată la jocul dragostei. O metodă de vindecat inimi rănite la fel de eficientă ca o păpuşă voodoo.”
Glamour

„O lectură obligatorie pentru cei interesaţi de misterele eternului feminin.”
Elle

Sursa imaginii: rosemerta

miercuri, 26 octombrie 2016

Pui cu gutui

Ingrediente:
4 pulpe de pui întregi
3 gutui
3 cepe
4 căţei de usturoi

Sos:
100 g zahăr
½ pahar de apă
Două foi de dafin
Coriandru

 O lingură de făină
sare, piper
zeama de la două portocale
zeama de la o lămîie
500 ml vin roşu

Mod de preparare: 
Se condimentează carnea cu sare şi piper, foi de dafin, coriandru. Între timp se curăţă ceapa şi usturoiul şi se taie mărunt. Într-o tigaie se încinge uleiul şi se pun pulpele tăiate în două. Se rumenesc uşor, pe ambele părţi. După ce s-a prăjit, se scot şi se pun deoparte. Gutuile se taie în sferturi şi se curăţă de seminţe. Se taie apoi felii subţiri. Se prăjesc şi ele pînă se rumenesc în uleiul în care s-au prăjit pulpele, după care se pune din nou carnea, adăugîndu-se puţină apă. Cît timp se prăjesc, se prepară un sos caramel din zahăr şi ½ pahar de apă, făină, sucul de portocale, de lămîie şi vinul. Se toarnă sosul peste carne şi peste gutui, se acoperă şise dă la foc potrivit circa 10 minute. După ce au fiert, se pun într-o tavă şi se bagă la cuptor pînă se rumenesc.

Sursa: Pui cu gutui. În: Moldova Suverană, 2016, 26 oct., p. 4.

marți, 25 octombrie 2016

Pepenaşul de Marian Keyes


Deşi  are un titlul aşa, mai neobişnuit, totuşi, romanul e interesant, un stil demn de CHIC. Romanul e scris în formă de jurnal, Claire fiind cea care vorbeşte şi relatează ea de la sine toate evenimentele. Cei cărora nu le place aşa stil de romane, nu vă ambalaţi prea tare. Se citeşte uşor şi rapid. Plus la asta, te poţi relaxa perfect după o zi grea de muncă.

Pepenaşul, este o comedie romantică plină de umor şi excentricitate, relateaza aventurile lui Claire, o tînără fermecătoare şi dezinvoltă, căreia destinul pare să-i fi oferit tot ce-şi putea dori: un soţ, James, pe care îl adoră, un apartament minunat şi o slujbă de vis. Dar ziua în care dă naştere primului ei copil se dovedeşte a nu fi nici pe departe cea mai fericită din viaţa ei, pentru că James nu o vizitează la spital ca să completeze încîntătorul tablou de familie, ci ca să-i spună că o părăseşte pentru o altă femeie. Cu inima frîntă şi silueta compromisă de sarcină, Claire hotărăşte să se întoarcă la Dublin, la părinţii ei. Aici îşi găseşte nu doar liniştea sufletească, ci şi argumentul suprem pentru a-l refuza pe James atunci cînd acesta încearcă să revină în viaţa ei. 
Acasă, deşi are susţinerea părinţilor, oricum, peripeţiile nu lipsesc. Pentru început e insuportabilă. Mai că nu se îngrijeşte, lăsînd copilul un pic în voia sorţii. Dar asta pînă cînd este luată la pont. Devine paranoică în ceea ce priveşte emisiunile şi filmele televizate ce fac referinţă la dragoste. Şi iarăşi, pînă în momentul în care tatăl o trage deoparte şi îi zice vreo două vorbe mai dure. În ceea ce priveşte creşterea copilului este ajutată şi de părinţi. Ceea ce e un mare noroc pentru ea, asta luînd în considerare că e prima nepoţică. Mai vorbşete la telefon şi cu Judy, prietena ei cea mai bună. Surorile mai mici au aportul lor în această carte, asta luînd în considerare romanul ei ulterior, Vacanţa lui Rachel.
Apropo: în familia Walsh, sunt cinci fete. Tatăl le cumpăra tot felul de reviste pentru femei pretinzînd că le cumpără fiicelor sale, le cumpăra, de fapt, pentru sine. Marian Keyes reuşeşte de minune să descrie viaţa unei familii cu cinci fete. Deşi ăsta e doar începutul. 
Claire e cea mai mare şi părăsită de soţ, murmînd Margaret, Rachel, Helen şi Anna. În momentul relatării evenimentelor, doar surorile mai mici sunt acasă, cu părinţii. Şi după cum afirmă şi Claire, „Anna seamănă bine cu Helen : o faţă mică şi albă, ochi de pisică, un năsuc micşi drăgălaş. Dar asemănările se opreau aici. În primul rînd, nu simţeam nevoia s-o omor pe Anna de douăzeci de ori pe zi. Aşa cum mi se întîmpla în vazul lui Helen. Anna era mult mai tăcută şi mai dulce. Era foarte bună cu toată lumea. Din păcate, era şi foarte vagă şi foarte eterică. De multe ori i-am auzit numele pomenit în aceeaşi frază care era folosită expresia „nebună de legat”. Nu o să dau multe detalii aici legat de fiecare fată în parte, dar o să puteţi vedea ce relaţii sunt între surori, dar şi între părinţi şi surori. 


Fragment din roman

Prolog
Cincisprezece februarie e o zi foarte specială pentru mine. Este ziua în care am născut primul meu copil. Şi este şi ziua în care soţul meu m-a părăsit. De vreme ce a fost prezent la naştere, nu pot decît să presupun că între aceste două evenimente există o oarecare legătură.
Am ştiut c-ar fi trebuit să-mi urmez instinctele.
Am subscris la modelul clasic sau, se poate spune, la rolul tradiţional pe care taţii îl joacă în timpul naşterii copiiilor lor. Şi iată ce înseamnă asta.
Taţii trebuie închişi pe un coridor din faţa sălii de naştere. Unde să nu li se dea voie să intre sub nici o formă. Să li se distribuie patruzeci de ţigări şi o brichetă. Instruiţi-i să se plimbe pînă la capătul coridorului. Cînd ajung înacea fericită poziţie, instruiţi-i să se întoarcă şi să revinnă de udne au plecat.
Repetaţi dacă este necesar.
Conversaţia trebuie să fie redusă. Au nevoie să schimbe cîteva cuvinte cu oricealt viitor tată care se plimbă pe lîngă el.
- Primul meu copil (zîmbet crispat).
- Felicitări... al treilea pentru mine (zîmbet melancolic).
- Bravo (zîmbet forţat - vrea oare să sugereze că e mai viril decît mine?)

Referinţe critice:
„Marian Keyes are talentul de a scrie despre lucruri obişnuite pri ncare trec oameni obişnuişi. Însă în Pepenaşul reuşeşte să compice firele poveştii cu o ingeniozitate extraordinară.”
The Star

„Marian Keyes transformă nenorocirile personajului principal într-o comedie romantică plină de excentritate, de un umor care rareori dă greş.”
The New York Times Book Review


Sursa imaginii: http://www.cartepedia.ro/

luni, 24 octombrie 2016

Desert de banane caramelizate

Ingrediente:
125 g făină
272 ml lapte
2 ouă
30 ml unt topit
1 păstaie de vanilie
¼ linguriţă sare

Umplutură:
4 banane
100 g unt
60 g zahăr brun

Mod de preparare: 
Bate ouăle cu sarea. Toarnă laptele la temepratura camerei şi untul răcit. Cerne făina şi adaug-o treptat peste ouă. Pune conţinutul păstăii de vanilie, apoi lasă compoziţia să se adihneascp curca jumătate de oră. Coace clătitele cîte 1-2 minute pe fiecare parte. Pentru umplutură, încălzeşte untul, adaugă zahărul şi feliile de banană. Amestecă din cînd în cînd să se formeze caramelul şi să nu se ardă zahărul.

Sursa: Desert de banane caramelizate. În: Femeia de azi, 2016, nr. 42, p. 19.

Pui cu ardei iute

Ingrediente:
500 g piept de pui
2 cepe
3 căţei de usturoi
2-3 ardei iuţi
100 ml vin alb
100 ml ulei
mărar
sare
piper

Mod de preparare:
Căleşte ceapa. Taie carnea cubuleţe sau fâşii, pune-o peste ceapă şi rumeneşte-o puţin. 
Adaugă usturoiul şi vinul. Lasă la scăzut. Cînd vinul a scăzut la jumătate, adaugă ardeii feliuţe, sare şi piper.
La final, adaugă mărar şi pătrunjel tocat. Pune totul într-o tavă şi dă la cuptor circa 15 minute. Serveşte cu piure sau garnitură de orez. 

Sursa: Pui cu ardei. În: Femeia de azi, 2016, nr. 42, p. 20. 

Jurnalul bolivian de Ernesto Che Guevara

Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (1928-1967), mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el
Che, este una dintre cele mai populare figuri ale anilor ’60-’70, adevărat mit cultural şi politic, revendicat de generaţii succesive de rebeli cu şi fără cauză. Pentru contribuţia sa la instaurarea regimului comunist în Cuba, Castro i-a acordat lui Che Guevara gradul de Il comandante, cel mai înalt din cadrul trupelor de gherilă, şi i-a conferit, la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Aceată imagine a revoluţionarului cu beretă şi stea va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului Alberto Korda. 
Ultimul dintre Jurnalele lui Che conţine însemnările găsite în rucsacul său, în ziua în fare a fost capturat de trupele contrarevoluţionare, la 8 octombrie 1967, în bolivia. O zi mai tîrziu a fost executat. 
Această ediţie a Jurnalului bolivian a lui Ernesto Che Guevara este identică cu cea publicată prima oară, în 1968, de Instituto del Libro din Cuba. 
Deşi cele două volume de memorii ale lui Che Guevara, Jurnalul revoluţiei cubaneze şi Jurnalul bolivian au stat la baza filmului Che, realizat în 2008 de Steven Soderbergh, cu Benicio Del Toro, VĂ recomand să citiţi cărţile mai întîi. Filmul ascunde multe informaţii referitor la tema dată. 
Pentru cei interesaţi de istoria contemporană, această carte e foarte bună, mai ales că e scrisă pe fapte reale. 

Varză cu sos de mărar

Ingrediente:
1 varză medie

1 cub de unt
1 căţel de usturoi
¼ legătură de mărar
1 cutie de smîntînă
½ legătură de mărar
1 linguriţă ulei de ulei de măsline
½ lămîie
sare

Mod de preparare: 
Taie varza în patru. Zdrobeşte usturoiul şi amestecă-l cu untul la temperatura camerei. Unge bucăţile de varză cu acest amestec. Împachetează-le în folie de aluminiu şi pune-le pe grătarul încins. Lasă-le în jur de 15 minute sau pînă se rumenesc. Dă foia la o parte, sărează şi pipărează. Pregăteşte sosul amestecînd smîntîna cu mărarul tocat şi uleiul de măsline. Stropeşte varza cu zeamă de lămîie şi serveşte-o cu sosul de mărar.

În perioada postului, cred că smîntîna poate fi înlocuită cu maioneză de post, ori cu zeamă de lămîie. Cubul de unt dacă va fi exclus, nu cred să fie o problemă.

Sursa: Varză cu sos de mărar. În: Femeia de azi, 2016, nr. 42, p. 21.

marți, 18 octombrie 2016

Salată caldă de ciuperci

Ingrediente:
500 g ciuperci champinion
200 g roșii cherry
1 cățel de usturoi
1 ardei iute roșu
busuioc
ulei de măsline
zeamă de lămîie
sare
piper

Mod de preparare: 
Pune ciupercile  întregi în apa clocotită în care ai adăugat puțină sare și zeamă de lămîie. După cîteva minute, scurge ciupercile, trece-le prin jet de apă rece, apoi perpelește-le ușor în ulei încins, împreună cu usturoiul. Așază-le într-o salatieră. Amestecă-le cu jumătăți de cherry, ardei iute tocat și busuioc proaspăt. Presară piper și servește-le îndată!

Sursa: Salată caldă de ciuperci. În: Femeia de azi. 2016, nr. 41, p. 22.

Salată de pui și țelină

Ingrediente:
2 țeline
10 roșii cherry
1 piept de pui
zeama de la 2 lămîi
2 linguri de ulei de măsline
1 lingură de muștar dulce sau iute
2-3 tije de țelină
1 legătură de pătrunjel
sare

Mod de preparare:
Spală carnea și ține-o timp de o oră într-un amestec de ulei de măsline, sare și zeama de la o lămîie.
Taie țelina bastonașe, roșiile în jumătăți, toacă și pătrunjelul, apoi punele în castronul de servit.
Pregătește un sos de ulei, muștar și zeama de la o lămîie și sare. Amestecă sosu cu legumele.
Într-o tigaie, toarnă puțin ulei și prăjește rapid carnea tăiată fîșii.
La servire, așayă carnea peste salată și mai presară puțină verdeață.

Sursa: Salată de pui și țelină. În: Femeia de azi. 2016, nr 41, p. 20.

luni, 17 octombrie 2016

Plăcintă cu gutui şi mere

Ingrediente:
1 lingură de făină
2 linguriţe de zahăr
2 mere medii, curăţate, îndepărate de seminţe şi tăiate în felii subţiri
1 linguriţă extract de vanilie
2 linguri de brandy
60 ml apă rece
½ linguriţă de oţet
4 gutui medii curăţate şi tăiate  în sferturi
 ½ linguriţă  sare
65 g unt tăiat în cubuleţe
3 linguri zahăr
270 g făină

Modul de preparare citiţi aici.


Reţetă preluată din ziarul Timpul, 2016, 14 oct., p. 23.

Gutui coapte

Cea mai simplă metodă e să o tai în două şi să coci gutuile ca pe un măr. Mai ai şi varianta în care le fierbi mai întîi.

Ingrediente:
½ lămîie
4 cuişoare
500 ml apă
4 gutui mici
4 linguri cu vîrf de zahăr

Mod de preparare: 
Fierbe apa cu zahărul pînă dau într-un clocot. Adaugă cuişoarele şi anasonul stelat. Curăţă şi taie gutuile în jumătăţi. Stropeşte-le bien cu zeama de la jumătate de lămîie pentru a preveni oxidarea. Scufundă jumătăţile de gutui în siropul de zahăr şi lasă-le să fiarbă înăbuşit pînă cînd se înmoaie.
Între timp, încinge cuptorul la 180 de grade.Cînd gutuile sunt gata, scoate-le din siropul de zahăr şi aşază-le într-un vas pentru copt. Toarnă deasupra lor 150 ml din sirop cu tot cu anasonul stelat şi cuişoare, adaugă siropul de arţar. Coace-le timp de 30 de minute pînă cînd sunt moi.

Sursa: Gutui coapte. În: Timpul, 2016, 14 oct., p. 23.

Gutui cu carne de pui

Ingrediente:
4 pulpe de pui fără piele
4 gutui mari şi sănătoase
150-200 g de zahăr
apă
ulei
sare

Mod de preparare:
Pentru mîncarea de gutui cu carne se spală gutuile şi se taie felii potrivit de groase. Gutuile se curăţă de coajă. Se taie în două părţi pulpele de pui. Feliile de gutui le punem la înmuiat într-otigaie cu suficent ulei şi se ţin pe foc cîteva munute acoperind tigaia. Le scoatem cu paleta înainte de a fi pătrunse, deci mai mult crude. În acest ulei punem carnea la prăjit, dar tot aşa cu răbdare, la foc mic şi acoperit pentru ca să pătrundă carnea, dar pînă la final să se şi rumenească puţin. În timp ce carnea se face, aşezăm într-o cratiţă cu grijă carnea pe care o scoatem din ulei cu o paletă şi o punem peste gutui. Turnăm deasupra un sos de caramel pregătit din zahăr topit, scuturăm cu grijă vasul ca să nu se fărîmiţeze gutuile şi punem la fiert pe foc mic înăbuşit cu capac. Sosul va începe să pătrundă în gutui şi în carne. 
În această mîncare nu se pune niciun condiment, doar un praf de sare, pentru că aroma de caramel şi cea naturală a gutuilor sunt suficiente să iasă o mîncare regească. 

Sursa: Gutui cu carne de pui. În: Timpul, 2016, 14 oct., p. 23.

duminică, 16 octombrie 2016

Jurnalul revoluției cubaneze de Ernesto Che Guevara

Cuba. O țară poate cam controversată cred eu. Asta din ceea ce am reușit eu să citesc la temă. Pînă în
prezent, se pare că un partid comunist încă mai e la putere, iar numele fraților Fidel și Raul Castro intră cu siguranță, în istorie.
Întîmplător am găsit o carte ce face refeerință la această țară, Jurnalul revoluției cubaneze scris de Ernesto Che Guevara. Așa că, dacă ești interesat de această țară, cred că îți va fi interesant să citești această carte. 
Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (1928-1967), mai este cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau El Che, este una dintre cele mai populare figuri ale anilor '60-'70, adevărat mit cultural și politic, revendicat de generații succesive de rebeli cu sau fără cauză. Pentru contribuția sa la instaurarea regimului comunist în Cuba, Castro i-a acordat lui Che Guevara gradul II Comandante, cel mai înalt din cadrul trupelor de gherilă, și i-a conferit, la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Această imagine a revoluționarului cu beretă și sta va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda. La 8 octombrie 1967, Che Guevara a fost capturat în Bolivia de trupe contrarevoluționare. A fost executat o zi mai tîrziu.
Între 1956 și 1959, cubanezii s-au luptat, în ciuda șanselor scăzute pe care le aveau la vremea aceea, să obțină victoria, după ani înfiorători de dictatură, sărăcie și corupție. Jurnalul revoluției cubaneze povestește acest război al poporului. 
Cartea are două părți. Prima parte respectă întocmai structura în care a fost publicată cartea inițial, în 1963, de către editura cubaneză Union. După ce a fost publicată, Che Guevara și-a redactat textul chiar pe paginile cărții, făcînd adnotări, ștergînd și corectînd anumite pasaje, iar aceste corecturi nu au fost niciodată incluse în edițiile tipărite ulterior. Aleida March, companera lui Che și directoare a Centrului de Studii Che Guevara, a descoperit exemplarul cu însemnări mulți ani mai tîrziu, acestea au fost introduse. 
Partea a doua conține o serie și episoade ale revoluției, scrise de Che Guevara după anul 1963. Sunt incluse și fotografii alb-negru.
Cartea a apărut la editura Polirom, în anul 2010. Deși e jurnal, se citește ușor și leger. Deasemenea, cartea este bazată pe fapte reale.

„De multă vreme ne gîndeam cum să transpunem revoluția noastră într-o istorisire care să cuprindă multiplele și variatele sale aspecte... Dar e o întreprindere anevoioasa, anii trec și amintirea insurecției se topește în trecut. Aceste fapte încă nu au fost descrise cum se cuvine – și sînt fapte care aparțin deja istoriei  Americilor.” 
Ernesto Che Guevara

Sursa imaginii: http://www.cartepedia.ro/

Sub pretextul iubii de Sandra Brown

Mulţi fani ai Sandrei Brown cu siguranţă că ştiu de romanul Sub pretextele iubirii. Cine nu ştie de această carte, vă recomand să o citiţi. 
Lucky Tyler este un rebel înnăscut şi carismatic, care atrage necazurile, dar şi femeile, ca un magnet. Într-o
seară, într-un bar, ia apărarea  unei roşcate, care, era, de fapt, o jurnalistă. Aceasta se documenta pentru un articole de al ei cu referire la egalitatea de gen. Tyler, îi ia urma, o găseşte la un hotel, în final. În timp ce-şi petrecea noaptea cu ea, la întreprinderea familiei are loc un incendiu. Aşa că, Tyler devine principalul suspect, pentru că succesele întreprinderei nu erau tocmai îmburătoare, iar băncile nu prea erau dispuse să ajute astfel de organizaţii.
Tot de ce are nevoie Lucky Tyler este acel alibi. Problema e că tipa, Devon Haines, dispare din peisaj, pentru că la hotel se cazase cu un nume fals, ca o măsură de precauţie. Cînd Tyler îi dă de urmă, ea este impusă de situaţie să îi fie alibiu. Dar, pînă la urmă, toată aceste situaţii au o întorsătură, cei doi căsătorindu-se pînă la urmă. Ca în toate romanele Sandrei Brown, de fapt.
Un moment mai neplăcut a fost decesul cumnatei lui Lucky. Tanya, care a murit într-un accident de maşină, fiind şi însărcinată. Acest fapt la distrus pe soţui ei şi fratele lui Lucky, dar...
Stilul Sandrei Brown e inconfndabil. Romanul este din colecţia Romance Suspanse de la editura Litera şi a apărut în anul 2014. Titlul original e Texas! Lucky.

Sursa imaginii: elefant.ro

vineri, 14 octombrie 2016

Femeie. Albă. Moartă de Lauren Henderson

Romanul Femeie. Albă. Moartă de Lauren Henderson este un roman din seria misterelor lui Sam Jones!

Dacă e să vă „spun” care e rezumatul cărții, păi iată care e:
Femeie. Albă. Moartă (1995) este, în ordine cronologică, primul roman din serie avînd-o ca eroină pe Sam Jones, tînăra inteligentă, independentă și sexy, cu o slăbiciune pentru alcool, droguri și bărbati, care rezolvă enigmele detectiviste în care se trezește antrenată apelînd la metode dintre cele mai neortodoxe pentru a-i descoperi pe autorii crimelor. Primul „caz” cu care se confrunta Sam Jones în acest roman implică moartea misterioasă a profesoarei sale de la Școala de Arte, Lee Jackson. Deși ancheta poliției stabilește că este vorba despre un simplu accident, Sam este convinsă că a fost comisă o crimă. Enervată de atitudinea de evitare voită a adevărului pe care o afișează toată lumea cu privire la acest subiect, eroina noastră începe o investigație pe cont propriu cu rezultate surprinzatoare. Romanul face parte din colecția CHIC de la editura Polirom. 


Deși această colecție e o colecție drag mie, iată că romanul respectiv e primul roman care nu îmi place. Dacă sincer, nici nu am mai apucat să-l citesc pînă la capăt. E un roman fără sens, nu știu cum. La cîte cărți am citit eu din colecția asta, Lauren Henderson nu m-a impresionat cu nimic. Am ajuns pe la pagina 54 și am decis să las baltă. Nu știu, poate de vină e și stare de spirit, dispoziția care o aveam cînd am început să citesc cartea. Plus la asta, mai mult e un roman polițist, decît unul CHIC. Iarăși, părerea mea.
Cine a mai citit cărți din colecție, cartea asta în mod special, poate că au altă părere și poate că li s-a părut interesantă, dar... mie nu. Din păcate! :(

Sursa imaginii: descarcă.org

joi, 13 octombrie 2016

Salată de curcan, avocado și roșii

Ingrediente:
1 salată verde
300  g de carne de curcan (fiartă)
2 roșii
1 avocado
1 ceapă roșie
½ pamerzan ras
4 linguri de ulei de măsline
2 linguri de oțet balsamic
sare și piper

Mod de preparare:
1. Tăiem legumele și carnea de curcan. 
2. Amestecăm într-un bol uleil de măsline, oțetul, o jumătate de linguriță de sare și un vîrf de cuțit de piper.
3. Adăugăm mixtura peste legume și carnea tăiată, amestecăm, apoi presărăm pamerzan.

luni, 10 octombrie 2016

Ziua Hispanităţii – 12 octombrie

Ziua Hispanităţii, ori Ziua Hispanismului, cunoscută şi ca Sărbătoarea Naţională a Spaniei este o sărbătoare naţională celebrată în Spania la 12 Octombrie.
Această zi comemorează Descoperirea Americii de către Cristofor Columb la 12 Octombrie 1492. În 1492 a fost finanţată prima călătorie pe Atlantic a lui Cristofor Columb, spre “Lumea Nouă”. Ferdinand al V-lea, regele Castiliei, şi regina Isabella au fost de acord să sponsorizeze expediţia.
Contractul semnat menţiona că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite şi în plus i se acorda o zecime din toate metalele preţioase descoperite sub jurisdicţia sa. Regatul Spaniei este o ţară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. În nord-est se învecinează cu Franţa şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei.
Cu această ocazie, vă prezentăm cîteva cărţi ce fac referinţă la istoria, geografia, cultura şi limba spaniolă.

Istoria Spaniei

Valdeón, Julio. Istoria Spaniei / Julio Valdeón, Joseph Pérez, Santos Juliá; traducere şi note: Constantin Sfeatcu. – Ed. I. – Bucureşti : Ed. Viga, 2011. – 551 p.
Discuţia despre Spania – un proiect de convieţuire civică pentru mulţi, un ideal sfînt după părerea altora,
mama tuturor nenorocirilor pentru nu puţini – a dobîndit o intensitate pe care nimeni n-o bănuia acum cîţiva ani. Noile realităţi din al treilea mileniu au pus în discuţie piloni esenţiali pe care s-a construit lumea contemporană. Nu încape îndoială că în Spania, dat fiind situaţia politică pe care o traversează, este cu atît mai necesară o reflecţie asupra acestor probleme. Astăzi mai mult ca niciodată este obligatoriu cunoaşterea trecutului, nu numai pentru a căpăta o mai mare înţelegere a prezentului, ci şi a decide cu discernămînt asupra viitorului.
Cartea are trei compartimente:
Evul Mediu. În acest compartiment aflaţi informaţii despre
·        Hispania la începutul sec. VIII;
·        Splendoarea din al-Andalus;
·        Rezistenţa creştină;
·        Sec. XI. Creştinii preiau iniţiativa
·        Sec. XII: o frază de echilibru
·        Sec. XIII. Spania orientală etc.
Epoca modernă. În acest compartiment aflaţi informaţii despre
·      Regii catolici;
·        Imperiul spaniol;
·        Cei din Casa de Austria Mărunţi (1598-1700)
·        Secolul Luminilor (1700-1808)
Epoca contemporană. În acest compartiment aflaţi informaţii despre
·        Între revoluţia liberală şi reacţiunea absolutistă
·        Stingerea revoluţiei, construirea Statului: epoca modernă
·        Revoluţia democratică, Restauraţie monarhică
·        O monarhie liberală care se încheie cu dictatura militară (1899-1930)
·        Şi o republică democratică pierind într-un război civil (1931-1939)
·        Lunga dictatură a generalului Franco (1939-1975)
·        O democraţie în sfîrşit consolidată (1976...)
La finalul cărţii găsiţi şi o cronologie.

Dunlop, Fiona. Spania / F. Dunlop; trad.: Maximilian Constantinescu şi Ianina Marinescu. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2010. – 400 p. : il.
Este un ghid, care îţi face cunoştinţă cu locurile cele mai frumoase din Spania, prin texte, imagini şi hărţi. Ghidul este structurat pe trei secţiuni principale şi începe cu o prezentare a istoriei şi a culturii. Urmează zece capitole cu regiuni şi locuri selecţionate de autor ca exemple pentru interesul particular pe care acestea le prezintă. Fiecare capitol începe cu propriul cuprins, ca să te poţi orienta mai uşor. 
Iată care sunt capitolele: Istorie şi cultură; Madridul şi împrejurimile sale; Nord-vestul Spaniei; Nord-estul Spaniei; Barcelona; Estul Spaniei; Castilla şi León; Castilla-La Mancha şi Extremadura; Andaluzia şi Murcia;  Insulele Baleare; Insulele Canare; Sfaturi de călătorie.

În ceea ce priveşte traseele pe jos cu maşina, inclusiv pe drumul pelerinilor către moaştele Sfîntului Iacob în Galicia, spre castelele fortificate din Aragón, domeniile legendarilor Cavaleri Templieri sau pe animata arteră La Rambla din Barcelona. De asemenea, vei trăi emoţia unei coritde autentice, te vei lăsa cuprins de ritmurile pasionale ale flamencoului, vei admira creaţiile magnifice ale lui Gaudí şi elemente de arhitectură maură.

Spania: Ghid complet. – Oradea: Aquila’93, 2001. – 431 p.
Diccionario de proverbios español-rumano-ruso-inglés-portugués-francés-italiano-latino / I. Dumbrăveanu, L. Plăcintă, E. Ciornîi, L. Şevţov. – Chişinău : Ed. Union Fenosa, 2001. – 590 p.
În acest dicţionar sunt oferite proverbe care nu pot fi traduse mot-a-mot într-o altă limbă, cu atît mai mult că majoritatea sunt creaţii independente, fructul observaţiilor ori experienţei milenare a fiecărui popor. Dicţionarul are două părţi: În lumea animalelor şi Omul. În final veţi găsi două indexuri: un indice alfabetic şi unul bibligorafic.
Proverbele sunt în limbile spaniolă, română, rusă, engleză, portugheză, franceză, italiană şi latină.

Peru
Peru este a treia mare națiune a Americii de Sud și poate fi împărțită în trei regiuni geografice, pornind de la Vest spre Est. Prima dintre ele este coasta, o regiune de depresiuni deșertice lungă și îngustă, a doua este regiunea muntoasă Sierra, porțiune peruviană a Anziilor, iar ultima este reprezentată de Montana, câmpiile vaste și dealuri estice, acoperite în principal de pădurile tropicale ale bazinului fluviului Amazon.
Rachowiecki, Rob. Peru / Rob Rachowiecki; fotografii: Vance Jacobs. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2010. –  318 p. : il.
În această carte veţi afla infromaţii despre  trasee inedite, recomandările cunoscătorilor şi experienţe autentice.  În ceea ce priveşte planificarea călătoriei, o descriere de ansamblu te va ajuta să-ţi organizezi excursia în funcţie de preferinţele tale şi de timpul pe care îl ai la dispoziţie. Plimbările pe jos te vor purta pe poteca Inca, princentrul Limei, în oraşul colonial Trujillo, în Santa Cruz şi locurile istorice din Iquitos; obiective şi atracţii turistice care nu trebuie ratate, descrieri detaliate ale color mai interesante locuri şi activităţi. Cartea are următoarele capitole:
·      Istorie şi cultură. În acest capitol veţi afla informaţii ce ţine de Peru azi, festivalurile din Peru, băuturile şi mîncarea tradiţională, istoria statului Peru, artele, zonele şi peisajele;
·        Lima şi sburbiile sale. Capitolul include 2 subcapitole: Lima centrală şi Lima suburbană;
·        Ţinutuirle joase sudice. Capitolul face referinţă la Paracas, insulele Ballestas şi regiunea centrală;
·      Ţinuturile muntoase sudice. În acest capitol veţi afla informaţii despre arequipa, canioane, vulcani, lacul Titcaca şi Platoul Înalt;
·        Regiunea Cusco. E un capitol aparte unde aflaţi informaţii espre Cusc, El Valle Sagrado şi Machu Picchu;
·        Ţinuturile muntoase centrale. E vorba despre două zone: Ayacucho şi Huancayo.;
·        Huaraz şi Înălţimile din Anzi. În acest capitol veţi citi despre Huaraz, Parque Nacional Huascarán, Callejó de Huaylas;
·      Coasta de nord. Capitolul dat face referinţă la zona Trujillo în general, la coasta nordică a acestei zone dar şi sudul regiunii;
·      Ţinuturile muntoase nordice. Capitolul face referinţă la Cajamara, Regiunea Chachapoyas.
·      Amazonul. E un capitol aparte şi face referinţă atît la Amazonul de Nord cît şi cel de Sud.
·      Sfaturi de călătorie. E ultimul capitol din carte şi veţi găsi sfaturi practice referitor la planificarea călătoriei în Peru, dar şi recomandări de hoteluri şi restaurante.
   În final, veţi găsi şi un index.

Peru : Între Anzi şi nesfârşitul Amazon. Bucureşti : De Agostini Hellas, 2010. - 1:32:32
Colecţia În jurul lumii: călătorii fascinante pe DVD este o colecţie pe suport electronic aflată în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. Aceste DVD-uri sunt atît la Biblioteca Centrală cît şi filialele  noastre.
Peru, odinioară parte a Imperiului Incaş, este un ţinut al contrastelor şi extremelor, scăldat de apele Amazonului şi străjuit de vîrfurile înzăpezite de peste 6 000 m ale munţilor Anzi. Urmărind acest DVD, veţi afla informaţii istoria statului Peru, despre goana după comorile de aur care i-a atras pe  conchistadorii spanioli şi mai adînc în continentul  sud-american, udne au fost întîmpinaţi de împăratul incaş Atahualpa cu toată pompa şi splendoarea. Lima, metropola-mamut a statului Peru, cu circa 10 milioane de locuitori, se întinde deasupra coastei abrupte pe circa 70 km patraţi. Fluviul Amazon ori lîngă Iquitos, capitala departamentului Loreto din nord-estul Peru-lui, este principala arteră a fluvială a ţării cu o lăţime de numai 2 km. Plaza de Armas din Arequipa, al doilea oraş ca mărime din Peru, este una din cele mai frumoas pieţe din ţară. De asemenea, veţi mai afla informaţii despre Cuzco, Machu Picchu, Inca Trail, Altiplano şi lacul Titicaca.  

În continuare vă prezentăm cîteva cărţi ce fac referinţă la această ţară, deşi sunt ediţii mai vechi. Cărţile sunt în limbile  română, rusă şi franceză.
Berezkin, Û. E. Drevnee Peru : novye fakty - novye gipotezy / Û. E. Berezkin. – Moskva : Znanie, 1982. – 63 s.
Braginskaâ, Èlla Vladimirovna. Poèty Peru / È. V. Braginskaâ, sost. ; Mamontov, S., predisl. : per. s isp. – Moskva : Hudož. lit., 1982. – 352 s.
Collin Delavaud, Claude. Perou / C. Collin Delavaud.  – Paris : S. n., 1976. – 190 p.
Dunaev, V. N. Peru / V. N. Dunaev. – Moskva : Mysl΄, 1984. – 135 s. : Il.
Malinin, A. V. Peru / A. V. Malinin. Moskva : Meždunar. otnošeniâ, 1991. 206 s.
PERU : social΄no-èkonomičeskoe i političeskoe razvitie (1968-1980). Moskva : Nauka, 1982. 295 s.
Tarasov, K. S. Peru / K. S. Tarasov. Moskva : Mysl΄, 1974. 63 s. : il.
Stingl, Miroslav. Poklonâŝiesâ zvezdam po sledam isčeznuvših peruanskih gosudarstv / M. Stingl.  Moskva : Progress, 1983. 182 s.

Chile
Chile : Un spațiu al contrastelor
Publication: Bucureşti : DeAgostini Hellas, 2010.
Description: 1 DVD

Mexic
Mexicul de asemenea, e o ţară ce merită a fi vizitată. În acest context, vă recomand 2 interviuri cu Diana Guja, pentru că ea a vizitat Mexicul şi citiţi aici ce are ea de spus la acest capitol, dar şi un prieten virtual, José Francisco Vaquero García, ne vorbeşte cîte ceva despre ţara lui. 
Frida Kahlo / Christina Burrus; trad. de Vasile Savin. – Bucureşti : Univers, 2007. - 144 p.

Cărţi de studiere a limbii spaniole:
Cazacu, Ana-Maria. Spaniola fără profesor : Curs practic / Ana.Maria Cazacu. – Constanţa : Steaua
Nordului, 2011. – 430 p. + 1 CD.

Guzgă, Cristina. Învăţaţi spaniola fără profesor : Curs practic / Cristina Guzgă. – Bucureşti : Steaua Nordului, 2005. – 431 p. : imag. tabele + CD- ul.

Kendris, Christopher. 501 verbe spaniole / Ch. Kendris. – Iaşi : Polirom, 2009. – 716 p.

Loria-Rivel, Gustavo-Adolfo. El español en serio: curs practice de limba spaniolă.  / G.-A. Loria-Rivel. – Ed. a II-a revăzută.– Iaşi : Polirom, 2005. – 191 p.

Loria-Rivel, Gustavo-Adolfo. Limba spaniolă : Corespondenţă de afaceri / G.-A. Loria-Rivel. – Iaşi : Polirom, 2004. – 205 p.

Oprean, Oana. Bienvenidos! : Manual de conversaţie în limba spaniolă. – Iaşi : Polirom, 2004. – 205 p.

Scipione, Ileana. Limba spaniolă. Dicţionar de dificultăţi lexicale / I. Scipione. – Iaşi : Polirom, 2004. – 205 p.

Spaniola practică / J. Garavito, C. Régnier, J. Marrón, J. Torralbo. – Bucureşti : Niculescu, 2003. – 351 p.

Delaney, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.


Dacă v-ați așezat la masă, o să vi se aducă la micul dejul Huevos rancheros – ou prăjit servit cu tortilla și sos de roșii condimentat; huevos a la mexicana – omletă cu sos de roșii; chilaquiles – tortilla prăjită în sos de gogonele, servită cu brînză, carne de pui și smîntînă; caf de olla – cafea cu scorțișoară și zahăr negru. Cam așa sună micul dejun în stil mexican. Nu mai intrăm în detalii cînd vine vorba de prînz sau cină, s-ar putea să vă lase gura apă, mai ales că în Chișinău nu știu dacă există vre-un local cu specific mexican.
Mîncarea mexicană se evidențiază prin burritos și cayenne, fajitas și frijoles refrittos, dar și alte mîncăruri specifice poporului deja menționat mai sus.




Delaney, Rain. Rețete din bucătăria argentiniană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca :
Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Carnea de vită este principală sursă de hrană în Argentina. Versiunea sa pentru preparare la grătar este denumită asado, totul gătit la foc deschis, în cadrul familiei sau într-un cerc de prieteni. Pe lîngă carne sunt foarte comuni cîrnații: chorizo, morcilla, adică sîngeretele de la noi, apoi intestinele – chinchuline: faimoasa parrilada mixtă. Dacă e să vorbim de bucătăria tradițională, aceasta ne-ar aminti de empanadas – paste sărate, aluat, umplute cu brînză, șuncă, cărnuri, asezonate cu gust. Matambre, o altă minunăție, ruladă din carne cu legume și ouă, tăiată feliuțe subțiri.





Delaney, Rain. Rețete din bucătăria spaniolă / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Bucataria Spaniei isi are radacinile in traditia populara. Necomplicata, bazata pe ingrediente "locale", ea s-a dezvoltat diferit si in functie de zone: relieful, mai precis barierele naturale impuse de munti au ingreunat, pana in secolul al XX-lea, transportul si comunicarea intre regiuni. Alti factori care au dus la formarea mai multor zone "culinare" au fost, de asemenea, diferentele de clima si existenta mai multor etnii cu traditii

si culturi proprii. Multe dintre preparatele de care se lauda spaniolii folosesc aceleasi ingrediente, aceleasi metode si chiar acelasi tip de vase, ca acum cateva sute de ani. Altele insa au fost importate de la americani sau de la europenii mai estici si adaptate. Daca ar trebui sa caracterizam bucataria Spaniei in cateva cuvinte, nu am avea cum sa omitem cuvinte precum "prospetime", "abundenta" sau "gust".

Zingerling, Cornelia. Tortilla, salsa & tequila. - Oradea : Aquila'93, 2000. - 64 p. : foto.

Dacă sunteți itneresați de cultura spaniolă și mexicană puteți citi informații la temă direct pe acest blog. Trebuie doar să selectați etichetele cultura spaniolă și cultura mexicană. Cei interesați de bucătărie celor două țări, de asemenea, alegeți etichetele mîncare tradițională spaniolă, respectiv bucătărie mexicană.

Dacă vreţi să simţiţi atmosfera iberică, vă recomand restaurantul Rodrigo din Chişinău, cu mîncare specific spaniolă. De asemenea, mai este şi restaurantul Don Taco, specific bucătărie mexicane. 
În continuare, vă recomand să citiţi cîteva articole despre 10 lucruri din Chile, Mexic, Spania care ar putea inspira Moldova, scrise de doi conaţionali de ai noştri: Ana RudicoAnna ŞargovDionis Cenuşă şi Cristina Leahu.

Sursa ultemelor 3 imagini: http://www.librariaeminescu.ro/

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Filmul Tenis cu moldovenii

Iată așa un film, Tenis cu moldovenii.
Filmul este bazat pe fapte reale. Tony Hawks a ajuns prima dată în Republica Moldova în urma unui pariu. El trebuia să învingă la tenis selecționata Moldovei de fotbal. Așa încep aventurile scriitorului
englez pe tărâmul mioritic.
Privind acest film, îmi trezește niște amintiri așa, ciudate nu știu cum. Așa sumbră era Moldova noastră de parcă zici că e filmat încă de pe vremea lui Papură-Vodă. Autobuzele alea... apartamentul unde a stat Tony, covoarele de pe pereți, paharele din care băuse chefirul și scepticismul lui Tony de a bea chefir, taxiurile alea sovietice și galbene. Accentul moldovenilor cînd vorbesc engleză e culmea, dar mă rog, asta e partea a doua. Deși filmul ăsta face o imaginea cam negativă Republicii Moldova și te face să-ți fie rușine de unde ești... Presupun că străinii care au privit acest film, s-au interesat și ce prezentăm noi ca țară, unde ne aflăm și tot restul.
Dar e plăcut că în acest film au fost incluși și actori moldoveni. Cine ar putea să reprezinte cultura moldovenească, accentul și alte lucruri specifice dacă nu tot un moldovean?
În fine. 
E un film cu mult umor, chiar dacă e și mult umor negru. Deși sunt abateri de la carte, vă recomand să priviți acest film. Cei care nu au citit cartea - vă recomand să o citiți mai întîi.
Pentru cei care nu au fost niciodată în Moldova - realitatea s-a schimbat. Este diferență întresfîrșitul anilor 90 și prezentul.

Trailer-ul poate fi văzut aici. Vizionare plăcută!
Dar și lectură plăcută!

Sursa imaginii: zpatiu.wordpress.com

Tenis cu moldovenii de Tony Hawks

Am citit cartea asta la recomandare unei cunoştinţe. Acuma v-o recomand şi eu, pentru că mie mi-a plăcut foarte mult. 
Subiectul romanului e despre Tony Hawks, un bărbat care iubeşte provocările neobişnuite. Un pariu
excentric îl leagă pe Tony de Moldova, o ţară din Europa de Est puţin cunoscută în lume. Misiunea sa e să găsească membrii echipei naţionale de fotbal a ţării şi să-i convingă să joace tenis cu el. Căutările sunt bizare. Este, în schimb, descrierea unei călătorii extraordinare. Vorbeşte despre lumea interlopă a Moldovei în perioada în care a fost, despre ţigani, despre pene tragice de curent electric, o posibilă răpire şi o relaţie excepţională cu familia unde a stat.

IMPORTANT de ştiut că lucrurile în Moldova s-au schimbat foarte mult din momentul în care Tony a fost în ţară. Aşa că... :) tot ok. Citind cartea, mă miram (uneori) şi eu de vremurile care erau odată în ţara noastră. Culmea cred era cînd se deconecta zilnic lumina pentru 2-3 ore. Sau cum descrie Tony Moldova. Dar şi oricare alte momente care acuma îmi par stupide. Să mai parieze încă odată să mai joace tenis cu toată echipa de fotbal a Moldovei, oare cum ne-ar descrie?


"Chiar dacă urăşti tenisul şi nu ştii unde este Moldova pe hartă, vei fi vrăjit. Recomandată din toată inima."
FHM

Fragment din carte: 
Am jucat întotdeauna destul de mult tenis. Tatăl meu a devenit un fanatic al jocului după ce s-a apucat de el la 45 de ani. Cu timpul, i-a adus multă bucurie, bucurie temperată numai de faptul că alţii jucau mai bine decît el. De fapt, erau milioane de oameni, numai în Sussex! Totuşi, ca toţi taţii mîndri, a decis să-şi educe copii ca să poată face ceea ce n-a putu el. Şi uite aşa lui Ron Burston, antrenor cu jumate de normă în Dyke Road Park din Brighton, i s-a încredinţat misiunea de a ne antrena pe mine şi fratele meu, pentru a devei jucătorii numărul unu şi numărul doi în tenisul mondial. (cu Tati ca impresar). 
Din păcate, totul a fost sub posibilităţile noastre. Bineînţeles, cu o excepţie: Tati! În faţa căruia s-ar fi deschis toate posibilităţile de a călători pe tot globul, a sta în hoteluri frumoase şi a urmări din teren, meciuri de tenis. Cînd am împlinit 35 de ani, tatăl meu a recunoscut că visul lui ar lua sfîrşit, numai dacă doamna care a înjunghiat-o pe Monica Seles n-ar fi eliberată din închisoare ca să i se ordone să înjunghie orice jucător de tenis din competiţia de bărbaţi în desfăşurare. 

Sursa imaginii: yupi.md