sâmbătă, 24 iunie 2017

Ce-aş fi eu fără tine? de Guillaume Musso

Iată că am citit și romanul Ce-aș fi eu fără tine? de Guillaume Musso. Un roman captivant, care te ține cu sufletul la gură de la prima pagină la ultima pagină a romanului.

Inima lui Gabrielle este sfîşiată între două feluri de iubire: cea pentru tatăl ei şi cea pentru primul bărbat de care s-a îndrăgostit. Primul este un poliţist pasionat de meseria lui, celălalt este un hoţ celebru. Însă amandoi au dispărut cu cincisprezece ani în urmă. Într-o bună zi, la aceeaşi oră, tatăl rătăcitor şi iubitul rămas pe un alt continent reapar în chip straniu în viaţa ei. Curând, Gabrielle îşi dă seama că cei doi sunt prinşi într-o cursă mortală. Destinele lor nu pot fi separate. Pe cine să salveze şi pe cine să piardă?

Referințe critice:
„Guillaume Musso este un alchimist al succesului. Ce-as fi eu fără tine? este în acelaşi timp o poveste de iubire pasională, un excelent scenariu de film poliţist, o călătorie fantastică şi un roman iniţiatic.” - Le Figaro Littéraire
 
„Un roman fenomenal, despre destine încrucişate şi iubiri condamnate, cu personaje fermecător de umane.” - France Soir


„Musso are darul de a crea intrigi originale și pe acela de a clădi și de a spori suspansul până la ultima pagină.” - Direct Soir

Citate:
... viaţa e la fel de dură ca oriunde altundeva, dar în care oamenii şi-au păstrat speranţa şi ambiţia de a-şi realiza viaţa. 

- Nu poţi reînvia trecutul.
- Iar tu nu ai niciun drept să-l distrugi!
- Nu vreau să-l distrug, vreau să-l înţeleg.
Se spune că fericirea nu bate niciodată de două ori la aceeaşi poartă, dar noi avem această şansă.
 ... nu eram destul de puternică, mă îndoiam de tot şi toate.  

Şi atunci timpul o ia razna, trecutul năvăleşte în prezent.
Şi teama iese iar la suprafaţă.
Teama.
Încrustată în trupuri, ghemuită în umbra spiritului.
Teama care tot creşte.
Teama care nu cunoaşte margini.
Viaţa e complicată şi pentru că de multe ori se distrează, scoţîndu-ţi în cale omul potrivit, la momentul nepotrivit.
Există lucruri care rezistă, există lucruri care durează.
Dacă te temi să auzi anumite răspunsuri, atunci ar fi mai bine să nu pui întrebări. 

La urma urmei, în tot noianul ei de nenorociri, viaţa îţi oferea uneori adevărate momente de graţie. De ce moartea ar fi altfel?

Doar că într-o bună zi, cînd dai de omul potrivit, la momentul potrivit, toate devin simple şi clare.

Totuși, era atît de tentant să speri încă.

Sursa imaginii: all.ro

vineri, 9 iunie 2017

Pe strada Dublin de Samantha Young

Titlul original: On Dublin Street.

Romanul a fost tradus în llimba română în anul 2013. A durat ceva timp ca să descoper aşa o serie de cărţi. Şi încă una interesantă.  Deşi am citit Pe strada Londra, se simte că nu am făcut corect citind mai întîi acest roman şi nu Pe strada Dublin. Acuma simt necesar să recitesc Pe strada Londra.
Romanul îi are ca personaje principale pe Jocelzn Butler şi Braden Carmichael.
Jocelyn Butler e o tînără care şi-a pierdut părinţii şi sora la o vîrstă fragedă (14 ani). Pînă a atinge vîrsta majoratului a locuit la diferite familii adoptive, situaţia financiară a acestora fiind diferită. La cei 18 ani împliniţi, fiind cu drepturi depline în ceea ce priveşte finanţele familiei, a fost abordată de diferiţi oameni de afaceri. Jocelyn i-a refuzat pe toţi. 
Jocelyn Butler şi-a lăsat în urmă trecutul dureros şi a plecat din Statele Unite în Scoţia, pentru a lua totul de la capăt. S-a hotărât să-şi îngroape suferinţa şi să meargă înainte fără a se mai implica în nicio relaţie. Pare mulţumită să ducă o viaţă retrasă până în clipa în care se mută într-un apartament superb pe Dublin Street. Asta pînă în momentul în care cunoaşte un bărbat care zguduie din temelii lumea ei păzită cu grijă. Şi coincidenţă, tipul nu e altcineva decît fratele colegei de apartament, Braden Carmichael, un tip bine merci.
Braden Carmichael obţine întotdeauna ce vrea. Ştiind cât de sceptică este Joss privind orice fel de relaţie, Braden îi propune un aranjament sexual care să satisfacă atracţia intensă dintre ei şi care să le ofere în acelaşi timp libertate totală. Pînă la urmă, acest aranjament sexual se transformă într-o frumoasă poveste de dragoste. 
O carte foarte interesantă cu mult mister, romantism, erotism şi final fericit în final.  Romanul a apărut la Editura Trei şi e din colecţia Erotism.

Referinţe critice:

«O carte plină de senzualitate... Jocelyn Butler luptă să se regăsească pe sine şi să creadă din nou în forţele sale.» USA Today

«Admirabil scrisă, Pe strada Dublin are exact amestecul potrivit de erotism, senzualitate şi romantism.» Once Upon a Twilight

Sursa imaginii: www.edituratrei.ro

luni, 5 iunie 2017

Limba soacrei

Ingrediente
ruladă de vinete cu umplutură de maioneză Torchyn cu usturoi, numai bună de preparat în acest sezon!


Sursa: Torchyn Moldova

luni, 29 mai 2017

Ştefan Bănică la Chişinău

Iată că am ajuns să o trăiesc şi pe asta. Să merg la evenimentul organizat de TVR Moldova, avîndu-l ca invitat pe interpretul şi actorul Ştefan Bănică. Deşi aveam dubii că sala o să fie neîncăpătoare, am avut norocul să fie prezentă la eveniment.
S-a discutat despre viaţa şi activitatea actorului, cum a fost copilul Ştefan Bănică, cum a reuşit să intre în
scena filmului românesc, succesul filmului Liceeni şi colaborarea cu actriţa Oana Sîrbu, dar şi concertele de Crăciun care au loc deja de ani buni, dar şi cei doi copii ai lui care vor să-i calce pe umăr şi cel mai important, cum reuşeşte să îmbine muzica, teatrul şi filmul.
A fost ca toţi alţii şi a avut susţinerea mamei, care a ştiut să-i dea libertatea de care a avut nevoie, mai ales în anii adolescenţei şi a vorbit cu multă admiraţie de tatăl său. Studiile şi le-a făcut tot în actorie. Concurenţa a fost mare, în anul lui, undeva 200 de persoane pe un loc. Au fost opt locuri oferite la actorie, printre care şi Ştefan Bănică (în
anul cela, fiind patru băieţi şi patru fete). Dacă pînă în anul 1990 era obligatoriu că actorul absolvent să facă trei ani de actorie undeva în provincie, după, deja s-a anulat aceată obligativitate, astfel, Ştefan Bănică jucînd pentru teatrul Bulandra din Bucureşti pînă prin anul 2003, după care joacă pentru Teatrul Comedie. S-a lansat în muzică în anii 90 şi asta pentru că lumea privea atunci televizorul şi mai puţin teatru, iar Ştefan Bănică a simţit să fie aproape de oameni. Stilul rock'n'roll la găsit pe Bănică după ce i-a descoperit pe Beatles. A învăţat muzica din mers, fiind un autididact.

Desigur că a vorbit despre actorie cu mare respect, afirmînd că trebuie să faci cu plăcere actorie şi sunt emoţii pozitive cînd publicul te apreciază, iar admiraţia şi respectul publicului rămîn cele mai importante premii pentru actor. "Dacă tratezi publicul cu respect, vei fi şi tu tratat cu respect" afirmase Bănică în cadrul seratei. 
A fost umor şi multă voie bună. Sper la mai multe întîlniri de acest gen la Teatrul Satiricus în colaborare cu TVR Moldova. 
Evenimentul a fost moderat de maestrul Sandu Grecu, directorul Teatrului Satiricus Ion Luca Caragiale.
Mi-am adus aminte de melodia Încă o zi care e şi melodia mea de suflet. Sincer, am aşteptat să cînte vreo trei melodii.

Sursa imaginii: facebook.com

Ciuperci cu carne tocată

Uşor şi rapid. Cu siguranţă îi vei da gata pe cei dragi!



Sursa: facebook

duminică, 28 mai 2017

Mă sinucid altădată de Kerstin Gier

Dacă eşti pasionat de literatura germană, nu ai decît să citeşti romanul Mă sinucid altădată de Kerstin Gier. Este un roman tradus în peste 20 de ţări şi vîndut în peste 500 000 de exemplare. Geri are aproape 30 de ani şi vede viitorul în negru: e nemăritată, nu are copii, locuieşte cu chirie în apartamentul unei mătuşi şi rămîne brusc fără serviciu. Dezamăgită, hotărăşte să-şi încheie încheielile cu viaţa. Dezamăgită, hotărăşte să îşi încheie socotelile cu viaţa. Compune scrisori de adio tuturor cunoscuţilor, în care le spune pe şleau ce crede despre ei, apoi le expediază. 
Îşi închiriază o caperă într-un hotel scump, pentru că doreşte să sfîrşească într-un stil mare. Însă, planul ei de a se sinucide eşuează. La barul hotelului se întîlneşte cu un prieten de al ei care i se confesează că soţia lui îl înşeală şi culmea e că o vede pe nevastă-sa cu amantul la o masă, o întreabă, totodată pe Gerri care e scopul aflării ei la hotel, mai ales că era înbrăcată într-o rochie roşie foarte frumoasă. 
Din păcate pentru Gerri planurile ei sunt date peste cap. În primul rînd datorită acestui prieten care l-a întîlnit la barul hotelului şi care, pînă la urmă, a urcat în camera ei de hotel, dar şi faptul că vodca şi pastilele băute nu şi-au făcut efectul.
Ce se întîmplă după ce evenimentele au revenit pe drumul cel bun, destinatarii scrisorilor privesc lucrurile altfel. Chiar dacă era vorba de rude sau prieteni mai apropiaţi.
Cititorii din Chişinău pot împrumuta cartea de la bibliotecile Ovidius şi Centrul Academic Mihai Eminescu din Chişinău.
Cei care ştiu limba germană pot împrumuta cărţile lui Kerstin Gier de la Sala Germană de Lectură a bibliotecii Hasdeu din Chişinău.

Lectură plăcută!

joi, 25 mai 2017

Salată de cartofi

Ingrediente:
500 g de cartofi  
1 ou fiert
1 ou crud
1 linguriţă de muştar
1 lingură de smîntînă
ceapă roşie
ulei
pătrunjel
sare, piper.

Mod de preparare:
Fierbe cartofii. Pregăteşte o maioneză dintr-un gălbenuş fiert, unul crud, ulei, sare şi piper. Adaugă muştarul şi smîntîna. Decojeşte cartofii, taie-i cubuleţe, amestecă-i cu sosul obţinut. Toacă mărunt albuşui şiadaugă-l în compoziţie. Decorează cu ceapă roşie şi pătrunjel.

Sursa: Salată de cartofi. În: Femeia de azi, 2017, nr. 19, pp. 19-20.

Pui cu mazăre

Ingrediente:
1 pui  
600 g mazăre boabe
1 ceaşcă supă de carne
100 g unt
1 kg de cartofi
1 ceaşcă de vin alb sec
8 roşii
1 căpăţînă de usturoi
cimbru
sare, piper

Mod de preparare:
1. Taie puiul în două pe lung, sărează-l şi pipărează-l.  Pune-l la prăjit în unt. Fă usturoiul pastă. Cînd carnea s-a rumenit, stinge cu supă şi vin alb, adaugă usturoiul şi cimbrul şi lasă la foc mic să scadă.
2. Curăţă roşiile şi taie-le rondele. Cînd zeama a scăzut, adaugă feliile de roşii şi pune la cuptor, la foc mic, încă u nsfert de oră. 
3. Înăbuşă mazărea în unt cu apă, sare după gust şi lasă pînă se înmoaie şi se leagă sosul. 
4. Prăjeşte cartofii în ulei pînă se fac aurii. Aşează pe un platou carnea rumenă cu roşii la mijloc şi cartofii prin împrejur. Pregăteşte şi o salată cu varză albă dulce, cu zeamă de lămîie şi ulei de măsline, sare şi piper după gust.

Sursa: Femeia de azi. 2017, nr. 19, p. 18.

luni, 22 mai 2017

Chec Mannik

Ingrediente:   

1 pahar de griş
120 g de smîntînă
1 pahar de zahăr
3 ouă
1 linguriţă de rpaf de copt
1 pahar de făină
100 g de vişine (proaspete fără sîmburi)

Mod de preparare:
Amestecaţi smîntîna şi grişul şi lăsaţi să se macereze timp de o oră. Bateţi ouăle cu zahărul şi adăugaţi smîntîna cu griş. Amestecaţi bine compoziţia. 
Combinaţi praful de copt cu făina şi adăugaţi-le în amestecul de mai sus. Adăugaţi vişinele scurse bine de suc. Amestecaţi bine compoziţia. Veţi obţine un aluat de consistenţa unei smîntîni grase. 
Ungeţi o formă cu unt şi turnaţi în ea aluatul pregătit.
Coaceţi checul în cuptorul preîncălzit la 180 de grade, timp de 40-50 de minute.
Faceţi testul scobitorii - dacă iese curată şi uscată, checul e gata.


duminică, 21 mai 2017

Salată Mexico

Ingrediente:                                                                 

1 borcan de fasole
1 borcan de porumb
castraveți proaspeți (3 bucăți)
1 ardei
verdeață proaspătă
frunze de salată (se rup cu mîna)
sare, piper negru măcinat și usturoi după gust
ulei pentru asezonare

Mod de preparare:
Se amestecă toate ingredientele și se servește.

Poftă bună!

Sursa: un catalog informativ din rețeaua de marketuri Nr. 1

luni, 15 mai 2017

La cumpărături pentru vedete de Sophie Kinsella

Iată că am citit şi această carte. Stilul autoarei Sophie Kinsella este evident. Dintr-o răsuflare. Aşa că, dacă doriţi să vă relaxaţi după o zi de muncă, neapărat să citiţi această carte. 

M-a amuzat şi de această dată cartea La cumpărături pentru vedete. Cei care nu au citit încă seria La cumpărturi... să citească.
În acest roman, Rebeca şi Luke, soţul ei sunt în spaţiul fabulos al Hollywoodului. De data această, Luke are o chestie de serviciu cu o actriţă, Sage Seymour. Rebeca,  îşi doreşte să facă cunoştinţă cu ea, rugîndu-l, astfel, pe Luke să o invite acasă ori undeva în oraş. Totodată, Rebeca îşi doreşte să devină stilistă pentru vedete, pentru că în acest oraş, e crema Hollywood-ului. Totodată, fiica ei, Minnie trebuia înscrisă la o grădiniţă. Prietena ei cea mai bună, Suze, a venit şi ea în Las Vegas. Deşi, iniţial erau ambele entuziasmate că sunt în acelaşi oraş, apar situaţii neaşteptate: Suze se împrieteneşte cu Alicia, apar probleme atît în familia Rebecăi cît şi a lui Suze, tatăl Rebecăi apare şi el în oraş pentru a-şi găsi un fost prieten, să fii stilistă pentru o vedetă se pare că nu e chiar aşa simplu cum părea, Eleonor, mama lui Luke, încearcă să reia legătura atît cu Rebeca cît şi cu Luke. În fine!
O serie de evenimente legate unul de altul şi bine scris. 

Sunt şi cîteva momente care mi-au plăcut:

Stau pur şi simplu acolo, pierzînd noţiunea timpului şi lăsîndu-mi gîndurile să se învîrtă încet în cerc
şi, treptat, să se aşeze. Apoi, hotărîtă, iau o foaie din carnetul pentru notiţe din bucătărie şi scriu un titlu:
Hotărîri.
Am să-mi schimb viaţa şi am s-o fac să meargă cum trebuie. N-am s-o las să se mai învîrtă
aiurea ca un caleidoscop. E viaţa mea, ceea ce înseamnă că eu hotărăsc cum merge. Chiar dacă asta înseamnă să dau cu ea de pămînt, să-i trag pumni în cap şi să-i spun „Ia de-aici, viaţă!“.

Viaţa nu înseamnă să te agăţi de lucrurile rele. Ci trebuie să însemne să prinzi din mers toate lucrurile
bune şi să dai uitării lucrurile rele.

O discuţie într-un local unde se serveşte ceai, la întîlnirea dintre Rebeca şi mama lui Luke, Eleonor:

— Pot să vă ofer nişte ceai?
O fată cu aer nepăsător, şorţ de olandă şi pantaloni albi cu turul lăsat s-a apropiat de noi fără
zgomot, aşa că prezenţa ei bruscă mă face să tresar.
— O, da, vă rog, spun. Minunat. Pentru mine un ceai obişnuit, mulţumesc. Iar pentru fiica mea, lapte.
— „Ceai obişnuit“? repetă fata, de parcă aş vorbi în swahili. V-aţi uitat la meniul nostru de ceai?
Arată din cap spre o broşură din poala lui Elinor, care pare să aibă cam patruzeci de pagini.
— Am renunţat, spune Elinor înţepată. Aş dori apă caldă şi lămîie, vă rog.
— Hai să ne uităm un pic...
Mă apuc să frunzăresc broşura, dar nu trece mult şi mi se înceţoşează privirea de la atîtea rînduri
scrise mic. Cum pot să existe atîtea feluri de ceai? E stupid. În Anglia ţi se dă pur şi simplu
ceai.
— Avem ceaiuri pentru diverse necesităţi, spune fata săritoare. Cu fenicul şi mentă pentru digestie
sau cu trifoi roşu şi urzică pentru probleme de ten...
Probleme de ten? Mă uit la ea bănuitoare. Oare încearcă să sugereze ceva?
Probleme de ten? Mă uit la ea bănuitoare. Oare încearcă să sugereze ceva?
— Ceaiurile albe sînt foarte populare...
Pe bune, acum, ceaiul n-ar trebui să fie alb. Nu ştiu ce i-ar spune mama fetei ăsteia. Probabil ar
scoate un pliculeţ de Typhoo şi i-ar zice: „Ăsta  e ceai, draga mea“.
— Aveţi vreun ceai care să-ţi facă viaţa splendidă din toate punctele de vedere? zic, doar aşa, ca s-
o zgîndăresc puţin.
— Da, răspunde ea fără să clipească. Ceaiul nostru de hibiscus, portocală şi sunătoare induce o
stare de bine generată prin stimularea dispoziţiei. Noi îi spunem ceaiul fericirii.
— Aha, zic surprinsă. Păi, atunci eu unul din ăsta aş dori. Vrei şi tu unul, Elinor?
— Nu doresc să-mi stimulez dispoziţia, mulţumesc.

Referinţe critice:

„E imposibil sa nu te indragostesti de Becky si de nazbitiile ei, iar ultima dintre ele nu dezamageste. Dimpotriva, ii va cuceri pe fanii mai vechi ai romanelor din aceasta serie si va atrage, cu siguranta, altii noi. Fiindca La cumparaturi pentru vedete e o carte care te face sa rizi in hohote.” (Publishers Weekly)

„Poate ca Becky este egoista, dependenta de cumparaturi si putin frivola, insa e buna la suflet si nostima. E o bucurie sa o insotesti in calatoria ei, oricit de incurcata ar parea uneori. La cumparaturi pentru vedete este o lectura usoara si placuta, pur si simplu o evadare.” (Kirkus Reviews)

Sursa imaginii: cartepedia.ro

miercuri, 3 mai 2017

Salată de paste cu ton

Ingrediente:
250 g pasta Basilla (Penne)
2 cutii ton însuc propriu „Iberica”  
300 g roşii cherry
1 borcan măsline „Iberica”
ulei de olive „Iberica”
sucul unei jumătăâi de lămîie
pătrunjel
sare, piper

Mod de preparare:
Pregătiţi ingredientele pentru salată:
Tăiaţi roşiile cherry jumătăţi, tocaţi mărunt pătrtunjelul, măslinele lăsaţi întregi.
Fierbeţi pastele şi scurgeţi apa. Puneţi pasta în salatieră, adăugaţi tonul şi roşiile. Adăugaţi dressingul. Pentru dressing amestecaţi uleiul de măsline, sucul de lămîie, pătrunjelul, sare şi piperul după gust.



luni, 1 mai 2017

Pe strada Londra de Samantha Young

Titlul original este Down London Road

După multă publicitate făcută scriitoarei britanice Samantha Young iată am ajuns să citesc şi eu ceva de ea - Pe strada Londra. Deşi romanul Pe strada Dublin e prima din Seria Străzilor...  Romanul Pe strada Londra a apărut la editura Trei din Bucureşti şi face parte din colecţia Eroscop.

Este un roman interesant, subiectul romanului te ţine cu sufletul la gură. Am citit cartea în 3-4 zile. Subiectul romanului este despre Jo Walker, o tînără de 24 de ani, care are grijă de fratele mai mic şi de mama sa, care se trasformă într-o alcoolică. În copilărie, cînd trăiau încă cu tatăl, acesta era destul de abuziv cu ea. Îi vorbea urît, o bătea. Norocul ei e că un unchi de al ei, Mick îi fusese de ajutor, inclusiv moral. Nimerise într-o zi la familia lui Jo cînd tatăl ei o bătea. Mick, văzînd acest lucru, l-a bătut băgîndul în sperieţi. O perioadă a stat în preajma lui Jo, mamei şi lui Cole, după care plecase în Statele Unite ale Americii. 
Din considerentul abuzurilor prin care trecuse Jo în adolescenţă era foarte grijulie cu fratele mai mic, Cole ca să nu treacă prin ceea ce trecuse ea, mai ales luînd în considerare starea în care era mama lor. Avea două servicii pentru a putea plăti întreţinerea, dar şi pentru a putea să-i asigure lui Cole ceea de ce nu a avut ea parte. A fost nevoită să renunţe la studii, fapt pentru care se complexa în faţa prietenelor săi.

În ceea ce priveşte viaţa amoroasă, se întîlnea cu Malcolm, un om bogat stilat şi educat. Totul era bine între ei cu excepţia situaţiei mamei ei, deşi Malcolm îi spusese că mai devreme sau mai tîrziu oricum va trebui să îi prezinte familia. La o galerie de artă la care merseseră cu Malcolm, făcuse cunoştinţă cu un tip, Cameron Maccabe. S-a simţit atrasă de el imediat. Culmea, e că era barman la localul unde lucra şi ea, iar la scurt timp se mutase la un etaj mai sus în blocul care locuia ea.
Se desparte de Malcolm pentru că ăşi dăduse seama că se întîmplă ceva între Jo şi Cameron, îşi schimbă un serviciu, apare unchiul său Mick în viaţa ei şi asta pentru că iubitul ei, Cam reuşise să-l găsească, apare tatăl ei în viaţa lor şi... este cerută în căsătorie de iubit.
Un roman cu multă intrigă, suspans, erotism. Scurt, clar şi cuprinzător. 

Am găsit cîteva gînduri care mi-au plăcut foarte mult:

 Cînd te bizui pe oamenii la care ţii, îţi pui încrederea în ei în legătură cu ceva aşa de important şi, inevitabil, ei te vor dezamăgi.

Trecutul mă învăţase că speranţele erau lucruri prea fragile de care să te poţi agăţa.

 Îmi place ca lucrurile personale să rămână exact aşa. Personale.

— Ce mică e lumea!
Mai curând oraşul e mic.

O cheie: calea spre inima unei femei.

Există momente în viaţă când se întâmplă atâtea, încâtse poate să ai impresia că n-ai nici măcar timp să respiri.

Sursa imaginii: elefant.ro

Babyville de Jane Green

Titlu original: Babyville
Anul apariţiei: 2008
Editura: Polirom, Iaşi

Iată că am citit şi romanul ăsta. Jane Green m-a surprins plăcut. E al doilea roman citit de autoarea Jane Green, prima fiind Eu şi soacra mea. 
Romanul Babyville e ceva mai deosebit în comparaţie cu alte romane citite de mine. Are ca subiect impactul maternităţii din zilele noastre. Are stări în care îţi doreşti să plîngi, dar şi plăcute încît te bucuri pentru succesul protagonistelor. 
Este vorba de viaţa de familie a trei femei: Julia, Maeve şi Sam. Deşi toate trei se cunosc, povestea lor de familie şi de serviciu e povestită separat. Din acest motiv şi menţionasem că e un romna ceva mai diferit de alte romane citite. 
Vorba e că cele trei femei sunt diferite în ceea ce priveşte ideea conceperii unui copil şi prezintă o schimbare totală de perspectivă.
Fragment: 

Julia fusese dintotdeauna o femeie de succes. În facultate, apoi la primul ei loc de muncă într-un program de instruire a absolvenţilor la televiziunea londoneză. Norocul i-a surîs şi a fost promovată repede, iar acum e producătoarea unui chat-show de seară, de mare audienţă. De obicei ia masa cu şeful departamentului de divertisment. El ciuguleşte din friptura ei de pui într-un mod care sugerează că sunt egali şi apropiaţi. Şi poate chiar şi mai mult, deşi pe ea n-o interesează. Şefa de la ştiri
- care nu încetează să o uimească -  o cheamă pe Julia să i se plîngă de viaţa amoroasă. Stau la bar  după program, în timp ce documentariştii încearcă să le intre în graţii făcîndu-le cinste cu băutură şi punîndu-lela curent cu bîrfele de la birou. 
Bîneînţeles, Julia nu are de ce să se plîngă. Iată ce se spune despre ea: "Aş vrea să fiu în locul ei".
A avut întotdeauna ceea ce alţii doar au visat să aibă. De la părul negru, lucios - de departe punctul ei forte -, la  picioarele mici, încălţate în balerini cu mărgele sau pantofi sexz cu vîrful ascuţit şi baretă la spate; de la cariera în lumina reflectoarelor - apare periodic în reviste la rubrica "Exemple de urmat" - la casa imensă, în stil victorian, din Hampstead (de fapt din Gospel Oak, dar pentru că toţi agenţii imobiliari îi spun Hampstead, Julia zice şi ea la fel). Şi, mai presus de toate, Mark.
Julia şi Mark s-au cunoscut cu patru ani în urmă. Era avocatul companiei, lucra acolo de vreo şase luni şi devenise idolul femeilor de la birou. 

Povestea începe cu Julia, care e într-o relaţie cu Mark de ani buni şi e obsedată de ideea conceperii unui copil, fapt pentru care îi face pe ambii nefericiţi în cuplu. Sam, grafician de meserie, era una din cele mai bune prietene a Juliei, vorbeau îndelung despre cum va fi cînd vor avea ele copii.

Ziceau ce grozav ar fi dacă ar avea copii de aceeaşi vîrstă, dar Sam nu s-a aşteptat să se întîmple atît de repede, iar Julia, normal, nu s-a aşteptat să se întîmple atît de greu. 

Mai aveau o prietenă comună, Bella. Se spune că un trio nu funcţionează întotdeauna. Poate a contribuit şi faptul că mai întîi Sam şi Julia au devenit prietene, înainte ca Bella să intre în ecuaţie, dar ele nu s-au confruntat cu acele gelozii meschine care apar deseori în astfel de triunghiuri. 

Încercarea lui Mark şi Julia s-a soldat cu despărţirea lor, problemele Juliei de serviciu erau deja inevitabile pînă în momentul în care şi şeful îi spusese să ia o pauză. Julia a lăsat jobul şi s-a mutat în New York, ducînd acolo a viaţă bine merci. Ce face acolo mai exact, detaliile apar în povestea lui Sam.
Ce-a de a doua protagonistă este Maeve. Jurnalistă şi ea. Paşii pe care i-a parcurs ea în radio şi TV sunt. Pentru ea a fost simplu să treacă de la radio la televiziune, deşi trebuise să pornească iarăşi de jos, deşi avea ceva experienţă. E genul de persoană care crede că beneficiile merită efortul. În timp ce unii mîncau pizza, ea era într-un bar fiţos cu şefii de departament. În timp ce unii serveau bere şi vin alb ieftin, ea se afla printre alţi oameni de televiziune, sorbind şampanie şi conversînd. Fiecare slujbă pe care a avut-o, fiecare emisiune la care a lucrat, fiecare promovare pe care a obţinut-o a fost, direct sau indirect, pentru că s-a amestecat printre cei de sus.
Asta pînă i s-a propus să lucreze la London Daytime Television pe post de producător. Exact locul de unde plecase Julia. Pe lîngă faptul că acceptase oferta, se cuplează cu Mark, lăsînd comentariile colegilor la o parte. Şi asta pentru că după o noapte petrecă împreună, Maeve rămîne însărcinată. Deşi nu îşi dorise acest copil pentru că cariera e pe primul loc, ajunge la un consens cu Mark şi mama ei. Şi de aici poveste mergea mai departe fără să mai intru eu în detalii.
În final, intră povestea lui Sam, cea mai bună prietenă a Juliei. Este o mamă obsedată de pruncul său, îşi neglijează soţul şi e îngrozită de îndatoririle sale de soţie. Face cunoştinţă cu Maeve, împrietenindu-se pe loc (după o vreme îndelugată fără prietene), plimbîndu-se şi vizitîndu-se. Se simţea prost faţă de Julia că s-a împrietenit Maeve. Deşi problemele de familie ale lui Sam şi soţul ei se reglase într-un mod cam straniu, află de la Julia că făcuse cunoştinţă cu cineva acolo în New York şi că e ... însărcinată.

O carte interesantă. Şi mai deosibită. Sper să îmi placă şi alte cărţi marca Jane Green.

Referinţă critică
Odată cu Babyville, fenomenul chick lit a făcut un pas înainte. Este un roman plin de viaţă şi de căldură, inteligent şi, mai presus de orice, imposibil de lăsat din mînă ddespre impactul maternităţii asupra femeii din zilele noastre. Purtînd amprenta sincerităţii şi umorului caracteristice lui Jane Green, poveştile celor trei femei îi vor face pe cititori să rîdă, să plîngă şi poate chiar să se recunoască pe ei însăşi."

Hello!

marți, 18 aprilie 2017

Varză cu ciuperci

Ingrediente:
1 varză albă
150 g ciuperci champignon
1 ceapă
1 morcov
2 linguri ulei
1 lingurţă boia dulce
sare
piper
pătrunjel

Mod de preparare:
Toacă mărunt ceapa. Dă morcovul pe răzătoarea mare. Pune ceapa şi morcovul la călit, apoi adaugă ciupercile tăiate felii. Toacă varza şi săreaz-o. Adaug-o peste legume doar după ce s-au călit. Adaugă boiaua, sarea şi piperul. Stinge cu un pahar de apă şi lasă la fiert. Serveşte-o cu pătrunjel tocat.

Sursa: Femeia de azi, 2017, nr. 13, p. 14.

joi, 13 aprilie 2017

Adevărata viaţă de gheişă de Mineko Iwasaki

E un roman scris în colaborare cu Rande Brown. Romanul a apărut la editura Humanitas din Bucureşti în anul 2009. 
Iar dacă eşti pasionat de cultura japoneză, esti obligat să citesti acest roman.
"Mulți afirmă, scrie cu modestie Mineco Iwasaki, că  am fost cea mai bună gheișă din generația mea;
  am fost cu siguranță gheișa care s-a bucurat de cel mai mare succes." Instruită de la vîrsta de cinci ani pentru această dificilă profesie, Mineko născută în 1949), a trăit printre alte geiko (femei ale artei) într-o okiya din faimosul karyukai Gion Kobu al Kyoto-ului și a practicat străvechile ritualuri nipone ale primirii oaspeților. Voluntară, perseverentă, iubind cu patimă dansul, a devenit una dintre cele mai prețuite gheișe din istoria profesiei, fiind considertă comoară națională, un titlu rezervat în Japonia doar marilor artiști. I-a avut ca oaspeți pe prințul Charles al Marii Britanii, președintele american Gerald Ford, secretarul de stat Henry Kissinger. 
La 29 de ani s-a retras, s-a măritat, a devenit mamă și azi duce o viață liniștită, dar împlinită într-o suburbie a Kyoto-ului. 
Mineko Iwasaki nu vrea să fie evocat acest episod, pe care-l socotește stînjenitor.

În roman o să aflați mulți termeni specific, care ar putea să vă deruteze un pic, dar cu un pic de concentrare... veți înțelege sensul. Sunt incluse cîteva poze color cu autoarea cărții și costumele de gheișă.
După cum afirma ea în roman, esențialul profesiei de gheișă este perfecțiunea, iar sarcina costumierulului este s-o asigure. Dacă ceva lipsește sau nu e la locul lui, sau nu e potrivit cu anotimupl, el este cel blamat în final.
Majoritatea costumierilor sunt bărbați, ei fiind singura excepției de la regula fără bărbați în apartamentele private din okiya. Sunt admiși și pînă la etajul doi, în camerele de îmbrăcat. Meseria de costumier cere multă pricepere și ani de zile pentru a fi deprinsă. Un bun costumier este esențial pentru succesul unei geiko. Echilibrul e fudnamental.

- Cum trebuie să privesc o operă de artă? l-am întrebat.
- Trebuie doar să vezi ceea ce vezi și simți ceea ce simț, a venit răspunsul lui onest și succint.
- Frumosul există numai în ochii celui care-l contemplă?
- Nu, Mineko, frumosul este universal. Există un principiu absolut în această lume, care stă la baza apariției și dispariției tuturor fenomenelor. Este ceea ce numim karma. 

- Chiar mai aveți îndoieli la peste nouăzeci de ani? l-am întrebat.
- De unele lucruri nu poți fi sigur niciodată, chiar dacă trăiești pînă la o sută de ani, mi-a răspuns. Asta arată că suntem oameni.

Sursa imaginii: Filme-Carti
   

duminică, 26 martie 2017

Gogoși cu dulceață

Ingrediente:
600 g făină
1 cub de drojdie
350 ml lapte
4 linguri de zahăr tos
1 pachet zahăr vanilat
1 lingură de rom
zahăr pudră vanilat
200-300 g dulceață sau gem de caise

Mod de preparare:
Se dizolvă drojdia și o linguriță de zahăr în 100 ml lapte călduț. Se amestecă cu 3 linguri de făină se acoperă și se lasă să crească 10-15 min. într-un loc cald. Se bat gălbenușurile cu sare, restul de zahăr și cîteva linguri de lapte. Se adaugă zahărul vanilat, coaja dde lămîie romul și se frămîntă cu aluatul crescut, restul de făină, pînă își dublează volumul, cca 30 min. Se întinde aluatul într-o foaie groasă de aproximativ 1.5 cm, se taie rondele de 7-8 cm, și se lasă să crească 10 min. Se prăjesc pe rînd în uleiul bine încins, cîte 3-4 minute pe fiecare parte la foc potrivit. Se lasă apoi la scurs și se pudrează cu zahăr tos. Se servesc cu dulcească ori gem de caise.

Sursa: dintr-un număr din ziarul Moldova Suverană.

luni, 13 martie 2017

Noaptea trecută la Chateau Marmont de Lauren Weisberger

În acest roman, Noaptea trecută la Chateau Marmont, Lauren  Weisberger abordează cu subtilitate și
umor teme de actualitate precum prețul succesului în societatea contemporană șe efectele dezastruoase  ale faimei asupra relațiilor de cuplu, descriind peripețiile prin care trece o pereche proaspăt căsătorită, a cărei fericire începe să se clatine sub pretextul celebrității căpătate peste noapte. Brooke li soțul ei duc o viață vesele și mulțumitp în New York, însă lucrurile iau o întorsătură dramatică în momentul în care cariera de muzician a lui Julian începe să ia avînt. Și ce probleme pot apărea într-o familie în momentul în care Julian se trezește vedetă peste noapte și albumul lui ocupă locul 4 în topul Bibloard, sacrificiile pe care le face soția sa, Brooke, mai ales că lucrează în două părți și obține calificative bune... pozele cu soțul său și o tipă de la Chateau Marmont care o face să pună la îndoială fidelitatea soțului și sacrificiile făcute pentru el. Concedierea de la job o întristează destul de mult. Suportul celei mai bune prietene o face să reziste. Totuși. În fine. 
Cei doi se împacă, pentru că Julian realizează că familia e mai importantă decît cariera. Reușesc să ajungă la un compromis.
Deși e cam plicitisitor la început, vă îndemn să aveți răbdare. 

Referințe critice:

„Într-o societate obsedată de celebritate precum cea în care trăim, Lauren Weisberger ne ajută să descoperim nebănuitul preț al succesului.”
                                                                                                                                 (Publishers Weekly)


„Iată un minunat antidot pentru dependența de televizor. Noaptea trecută la Chateau Marmont propune un scenariu: ce s-ar întîmpla dacă, fără să vrei, ai deveni vedetă peste noapte?”                                                                                                                                                   (Entertainment Weekly)  

„Cînd toți sînt atenti pe scenă, puțini mai au timp să se gîndească la ce se întîmplă în spatele ei, la comedia din lumea reală. Cartea lui Lauren Weisberger este, din această perspectivă, un adevărat manual de psihologie a cuplurilor.”
                                                                                                                                                     (People)

Sursa imaginii: carturești

luni, 27 februarie 2017

Cînd minte nu-i, nici prietenie nu-i

Iată așa, niște ani au trecut, la minte am crescut, am interpretat greșit, am dat a doua șansă, am ratat și cu vreo 3 ani de amintiri neplăcute am rămas. Și asta pentru că... prietenii la nevoie nu se cunosc. Ei se cunosc doar la băut, mîncat și în genere, după ce evenimentul s-a consumat și nu se mai poate face nimic. Scuza lor în ceea ce privește tăcerea la momentul potrivit a fost că „n-am vrut să îți spun că nu am vrut să îți stric inima. Tu ai vrut să vii aici, iar acuma vreau să fim prietene”.

De parcă se punea problema într-aceea ca să îmi strice inima, de parcă ai avea și ce strica? La urma urmei, da - ar fi fost neplăcută toată situația aia pentru moment, dar ar fi trecut. Și aș fi fost recunoscătoare pentru vorba spusă la timp. Și conștientizam faptul că nu trebuie să știe toată lumea de discuția avută etc., respectiv în asta și consta prietenia - să îmi zică cînd era cu adevărat necesar să îmi spună, nu după 2-3 ani lucrați. La ce îmi mai trebuie mie acuma prietenia ta, dacă nu ai știut să fii prietenă atunci cînd eu am avut nevoie de prietenia și de ce nu, omenia ta?

Acești trei ani au fost destul de dificili și stresanți. Deși am observat că prietenie adevărată nu există și nu poate fi, m-am convins că trebuie să fiu pe picioarele mele. Mi-am făcut o părere mai clarăp de niște persoane care în realtiate nu mai sunt așa corecte și profesioniste cum crede lumea. Iar „n-am vrut să îți spun că nu am vrut să îți stric inima” e cea mai patetică scuză pe care am auzit-o eu la viața mea. Iar faza că „tu ai vrut să vii aici” nu departe e. Și nu înțeleg ce înseamnă asta, „tu ai vrut să vin aici”...? Eu multe ce pot să vreau, dar asta nu înseamnă că tot ce vreau eu e și normal, corect. Eu dacă o să zic că vreau să mă arunc de la etajul 3 sau 10, oare ce ai face? M-ai lăsa să mă arunc doar așa, pentru că eu vreau?
Deși apăruse la orizont o persoană Y, care a comentat și ea vreo două vorbe la temă, am înțeles, la serviciu nu trebuie să ai prieteni. Să nu ajuți pe nimeni atunci cînd vine vorba și de vreo problemă personală.
Chiar dacă evenimentul s-a consumat și lucrurile oarecum s-au rezolvat, păi nu am decît să le urez acestor persoane să treacă prin ce am trecut eu și atunci o să înțeleagă ele valoarea unui cuvînt spus la timp, dar și valoarea unei prietenii. Nu că nu o să se întîmple fără să le mai doresc eu.
Culmea e că se supără pe mine că nu mai vreau să am de a face cu ea. E un tupeu nemaipomenit de mare să mă întrebi „de ce m-ai șters din prieteni?” De prietenă ce îmi ești, de aia. 
Mi-am promis să fiu atentă la oameni, la ce prietenii leg și să nu mai fiu așa credulă atunci cînd vine vorba de oameni, de prieteni. Am înțeles deja că fie nu există așa ceva, prieteni adică, fie eu greșesc în această privință. Dacă simți că nu e de tine, păi nici nu e.

Sursa imaginilor: internet