Se afișează postările cu eticheta cinematografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cinematografie. Afișați toate postările

luni, 29 mai 2017

Ştefan Bănică la Chişinău

Iată că am ajuns să o trăiesc şi pe asta. Să merg la evenimentul organizat de TVR Moldova, avîndu-l ca invitat pe interpretul şi actorul Ştefan Bănică. Deşi aveam dubii că sala o să fie neîncăpătoare, am avut norocul să fie prezentă la eveniment.
S-a discutat despre viaţa şi activitatea actorului, cum a fost copilul Ştefan Bănică, cum a reuşit să intre în
scena filmului românesc, succesul filmului Liceeni şi colaborarea cu actriţa Oana Sîrbu, dar şi concertele de Crăciun care au loc deja de ani buni, dar şi cei doi copii ai lui care vor să-i calce pe umăr şi cel mai important, cum reuşeşte să îmbine muzica, teatrul şi filmul.
A fost ca toţi alţii şi a avut susţinerea mamei, care a ştiut să-i dea libertatea de care a avut nevoie, mai ales în anii adolescenţii şi a vorbit cu multă admiraţie de tatăl său. Studiile şi le-a făcut tot în actorie. Concurenţa a fost mare, în anul lui, undeva 200 de persoane pe un loc. Au fost opt locuri oferite la actorie, printre care şi Ştefan Bănică (în anul cela, fiind patru băieţi şi patru fete). Dacă pînă în anul 1990 era obligatoriu că actorul absolvent să facă trei ani de actorie undeva în provincie, după, deja s-a anulat aceată obligativitate, astfel, Ştefan Bănică jucînd pentru teatrul Bulandra din Bucureşti pînă prin anul 2003, după care joacă pentru Teatrul Comedie. S-a lansat în muzică în anii 90 şi asta pentru că lumea privea atunci televizorul şi mai puţin teatru, iar Ştefan Bănică a simţit să fie aproape de oameni. Stilul rock'n'roll la găsit pe Bănică după ce i-a descoperit pe Beatles. A învăţat muzica din mers, fiind un autididact. 
Desigur că a vorbit despre actorie cu mare respect, afirmînd că trebuie să faci cu plăcere actorie şi sunt emoţii pozitive cînd publicul te apreciază, iar admiraţia şi respectul publicului rămîn cele mai importante premii pentru actor. "Dacă tratezi publicul cu respect, vei fi şi tu tratat cu respect" afirmase Bănică în cadrul seratei. 
A fost umor şi multă voie bună. Sper la mai multe întîlniri de acest gen la Teatrul Satiricus în colaborare cu TVR Moldova. 
Evenimentul a fost moderat de maestrul Sandu Grecu, directorul Teatrului Satiricus Ion Luca Caragiale.
Mi-am adus aminte de melodia Încă o zi care e şi melodia mea de suflet. Sincer, am aşteptat să cînte vreo trei melodii.

Sursa imaginii: facebook.com

joi, 22 octombrie 2015

Telenovela mexicană Camaleonii

Despre telenovele se știe. Unii privesc, alții nu, deja alegi să privești un film ori o telenovelă în funcție de ce gen de film îți place. Deși nu sunt un mare fan al telenovelelor, urmăresc doar cele în care se vorbește limba spaniolă - pentru a o învăța. Deși urmăresc și filme dublate ori chiar produse de spanioli, ori latino-americani. În fine.
Acum ceva timp am început să urmăresc telenovela mexicană Camaleonii. Din careva motive, nu am privit-o pînă la urmă. Recent, am urmărit acest serial în întregime. Telenovela mexicană are 135 de episoade, actorii principali fiind Edith González, Guillermo García Cantú, interpreta și actrița Belinda și Alfonso Herrera, ex-RBD. Producătorul telenovelei este Rosy Ocampo. În Mexic, această telenovelă a fsot difuzată în anul 2009.  

Valentina (Belinda) și Sebastián (Alfonso Herrera), „Camaleonii” sunt manipulatorii lui „El Amo” (Manuel „Flaco” Ibáñez), furînd opere de artă de milioane de dolari și sunt manipulați cu acest fapt, că va ucide persoanele dragi lor care se află în închisoare: pe Pedro, prietenul Valentinei și Armando, tatăl lui Sebastián. Scopul lui „El amo” este de a-l captura pe Augusto Ponce de León (Guillermo García Cantú) un afemeiat și șeful poliției metropolitan mexicane, fiind de altfel și destul de corupt. Valentina și Sebastián au fost angajați la Colegiul „San Bartolome” unde Augusto Ponce de León era responsabil de disciplină, iar soția lui, Francisca - directorul colegiului, pe partea academică. 
Nimic nou și senzațional la prima vedere. În final, descoperi că subiectul acestei telenovele este mult mai complex decît pare. 
Acest „El Amo” nu este un personaj atît de misterios. În cheamă, de fapt, Horacio. Ceva timp în urmă, unicul său fiu, Ricardo a fost iubitul Franciscăi și a fost omorît decît nimeni altul Augusto Ponce de León. Din păcate, fusese un martor care a văzut omorul. „El Amo” s-a angajat pe post de grădinar la acest colegiu și juca oarecum dublu: preindea că e prieten cu Valentina și Sebastián, dar pe de altă parte - joacă rolul lui „El Amo” și îi obligă să fure. 
Pînă la urmă afli că Francisca știe că aces Leon este Horaciu, tatăl iubitului ei omorît de soțul său, află că Valentina și Sebastián nu sunt cine ar fi. 
Se află că acest Augusto Ponce de León este un polițist corupt, i se ia titlu de comandant al Poliției Metropolitane, și este pus în fața faptului. În final, acesta moare. Deși a jucat un rol negativ - a jucat foarte bine. 
Leónidas sau Horacio García Montaño din păcate moare și el, în duelul cu Augusto Ponce de León. Și e foarte straniu faptul că nu a purtat o vestă antiglonț, luînd în considerare că lucra în domeniul ordinii publice. 


Sursa imaginii: www.cinemagia.ro




vineri, 10 aprilie 2015

Filmul mexican

Primele filme realizate în Mexic au ajutat la popularizarea muzicii și stilului de viață aș cântăreților mariachi, cowboy din nordul Mexicului. Și figura lui Pancho Villa a fost o temă populară, ca și problemele din mediul urban. Ele i-au unit pe mexicanii neobișnuiți cu muzica și cultura religiilor, iar din 1930, filmul mexican în atenția lumii întregi. Producătorii și actorii mexicani au beneficiat de pe urma fascinației Hollywoodului față de topografia Mexicului. Primele westernuri au fost filmate în nordul Mexicului, iar starurile de la Holluwood frecventau deseori stațiunilor din Acapulco îm anii ’40.
Dolores del Rio

Dolores del Río (1905-1983), care petrecea adesea cu elita de la Hollywood, la Playa Caleta, a început să fie cunoscută și în afara Mexicului, cînd a atras atenția presei internaționale la Festivalul de Film de la Cannes din 1946. Ca protagonistă a peliculei de mare succes Maria Candelaria (1994), (trailer aici) regizată de Emilio Fernández (1904-1986), Dolores del Río a contribuit la popularizarea cinematografiei mexicane, la fel ca Mario Moreno (1911-1935), cunoscut după porecla sa, Cantiflas, acel „Charlie Chaplin al Mexicului”, și Germán Valdés (cunoscut sub numele de Tin Tan). Actrița María Félix și actorii Jorge Negrete și Pedro Infante au fost, de asemenea, idolatrizați în anii 1940. Filmele Enamorada (regizat de Fernández) și Distinto Amanecer (Julio Bracho), au devenit imediat clasice. Cel mai faimos regizor mexican din anii ’50, Luis Buñuel (1900-1983), era un spaniol care își părăsise țara natală în timpul războiului civil. Filmul său Los Olividados (1950) este o capodoperă mexicană. 
În anii ’50 și ’60 a apărut o serie de filme horror - printre care se numărul „Atacul mumiei mayașe” (1963), regizat de Jerry Waren, adaptat după pelicula mexicană din 1957, La Momia Azteca (Mumia aztecă). Cel mai iimportant film cultural din toate timpurile a fost realizat în 1970, atunci cînd Alejandro Jodorowsky a regizat El topo, o amestecătură de suprarealism și imaginii cu cowboy din westernuri. Temele mai serioase au apărut în anii ’80. Regizorul Gregory Nava a abordat suferințele imigrației ilegaleîn pelicula foarte apreciată El norte (1984). Roberto Rodriguez a portretizat nordul Mexicului în perioada modernă, în pelicula El Mariachi, din 1993, și încă o dată în Desperado (1995) și Once Upon a Time in Mexico (2003). 
Cel mai faimos film mexican din 1990 a fost Como Agua para Chocolate (Ca apa pentru ciocolată), o prestigioasă interpretare a romanului scris de Laura Esquivel. În prezent, în Mexic sunt filmate din ce în ce mai multe pelicule, documentare și telenovele. Producătorii mexicani de film concurează cu colegii lor din întreaga lume pentru finanțări și premii, iar actorii mexicani cîștigă din ce în ce mai multă faimă, atît în propria lor țară, cît și în străinătate.

Sursa: Filmul. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, p. 53.
Sursa imaginii: en.wikipedia.org