Se afișează postările cu eticheta de-ale Chişinăului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de-ale Chişinăului. Afișați toate postările

duminică, 28 ianuarie 2018

O plimbare la Complexul Memorial „Eternitate” din Chişinău

Recent am fost ghidul unei voluntare poloneze în Chişinău. Se numește Nel Tyborska şi e voluntară a unei roganizaţie ce ţine de refugiaţi, Charity Center for Refugges. Deşi e în Chişinău patru luni de zile, nu a reuşit să viziteze oraşul Chişinău, deşi i-ar plăcea să-l cunoască mai bine. Am decis să mergem la Complexul Memorial „Eternitate” din Chişinău. 
„Flacăra eternităţii” arde neîntrerupt de câteva decenii. Sursa alimentării acesteia este gazul. Ministerul Apărării alocă din bugetul statului pentru menținerea „focului veşnic”

Complexul Memorial „Eternitate” în perioada sovietică se numea Memorialul Biruinţei. Complexul Memorialului este compus din cinci pusti executate din piatră înaltă de 25 metri aranjate în formă de piramidă. La baza piramidei este o stea mare cu cinci colturi, in centrul careia arde focul vesnic. Sculpturile compoziţionale fac referinţă la Marele Război pentru Apărarea Patriei cum l-au numit ruşii, sau războiul câştigat de ruşi contra fascismului. 






Construit încă în anii 1970, acesta este considerat monumentul victoriei fostei URSS asupra fascismului şi a fost ridicat în cinstea celor care au căzut în luptă. Elementul important este focul veşnic, o flacără ce arde întruna, fiind întreţinută cu gaz. 
„Flacăra eternităţii” arde neîntrerupt de câteva decenii. Sursa alimentării acesteia este gazul. Ministerul Apărării alocă din bugetul statului pentru menținerea „focului veşnic”
Cimitirul aflat lângă complexul memorial „Eternitate”. Inițial nu am știut ce cimitir este al acestora. O sursă afirmă că este al eroilor maghiari căzuţi în al Doilea Război Mondial, în timp ce altă sursă, afirmă că sunt înmormîntați soldații căzuți în timpul operațiunilor militare Iași-Chișinău din august 1944.

Inițial, nici nu am știut cum se numește cimitirul de lângă complexul memorial „Eternitate”


I-am mai vorbit despre faptul că această strada Ismail a fost în curs de reparaţie acum cinci ani, iar muncitorii au lucrat fără zile de odihnă. În acea vară autorităţile centrale se pregăteau şi pentru două zile naţiole – Ziua Independenţei Republicii Moldova şi Ziua Limbii Române. În ceea ce priveşte Ziua Limbii Române, ţara noastră a fost singura ţară din lume care avea aşa o sărbătoare. Şi asta pînă în anul 2011 când România, ţara vecină a adoptat această sărbătoare, luând exemplul Moldovei. Decizia de a avea o sărbătoare a Limbii Române în Republica Moldova a venit în contextul mişcării de eliberare naţionale din anii 1989-1991. Odată cu obţinerea independenţei, s-a decis şi revenirea la grafia latină şi oficializarea limbii române ca limbă oficială a statului.
 
Am mai fost întrebată în ceea ce priveşte dacă aş fi dispusă să emigrez într-o ţară europeană. I-am răspuns că da, aş pleca, dar temporar. Și aş mai pleca doar cu o persoană de încredere. Atît doar că nu am încredere în oameni şi nu aş pleca cu nimeni, chiar dacă am avut propuneri.
Am mai fost întrebată dacă unirea Moldovei cu România ar fi favorabilă pentru noi. Am zis că da, chiar dacă ar trebui să se facă un referendum în ambele state; iar dacă s-ar vota unirea celor două state, ar fi bine pentru noi.
O întrebare a mai fost şi ce cred eu despre aderarea la Uniunea Europeană. Am zis că ne-ar fi mai bine cu Uniunea Europeană decât cu Uniunea Asiatică ori Rusia.
Iar de problema transinstreană nici nu mai vorbesc. E un subiect politic şi de ce nu economic delicat şi nici nu vreau să comentez ce am răspuns.
În timp ce am mai discutat pe îndelete, am mers la restaurantul La plăcinte, local cu mâncare tradiţională care neapărat ar trebui să-l recomanzi unui străin: plăcintele, zeama şi izvarul (în sezonul rce al anului) sunt binevenite.

vineri, 11 august 2017

Frumuseţea unui monument din Chişinău

Nu am putut să nu remarc frumuseţea acestui monument la cercul care face legătura cu străzile Petricani şi Calea Orheiului. E un loc destul de drăguţ, unde te poţi odihni într-o seară, după serviciu, ori într-o zi de week-end.

Poate nu e făcut la cel mai înalt nivel, dar e plăcut să vezi aşa ceva în oraşul Chişinău


E plăcut să vezi aşa ceva în toate momentele unei zile: dimineaţa, amiază şi seară.


Zona a fost construită după apariţia unui punct de vînzare de maşini acum vreo cinci ani, chiar dacă iniţial, era doar monumentul în sine.
Dacă am avea mai multă grijă de monumentele noastre, atît Chişinăul cît şi alte  oraşe din ţară ar fi mult mai frumoase.


vineri, 4 august 2017

Calea Orheiului din Chişinău

Strada asta, Calea Orheiului din Chişinău, mi se pare o stradă importantă a oraşului, mai ales că e o stradă ce este inclusă în cartierul Poşta Veche, dar şi face legătura cu multe raioane a Moldovei, dar şi cartierele din Chişinău. Din moment ce raionul Orhei e cel mai apropiat de Chişinău (spre partea asta a oraşului), probabil că din cauza asta i s-a dat şi denumirea asta a străzii.  Trece tangenţial pe lângă cartierele Poşta Veche şi Visterniceni. Este o magistrală lungă de 2,5 km. Pe o parte a ei se întinde zona verde a parcului silvic din valea Ţiganca cu câteva lacuri formate în cursul pârâului Bulbocica, iar pe partea opusă – blocuri de locuit de 1-3 etaje, construite în anii '50, şi de 4-8 etaje în ultimii 30 de ani. Mai nou, este construit şi un bloc nou de vreo 10 etaje. Sunt cîteva staţii de troleibuz şi microbuz care leagă acest cartier cu alte sectoare ale oraşului.
Doar că... 


Totul e bine pînă la proba contrarie.
Infrastructura cam lasă de dorit. Sau cel puţin cum e amenajat totul şi cît de e de deplorabilă starea trotuarelor. Pe cît de reparată e şoseaua în sine, pe atît de proastă e starea trotuarului. Cîrpit pe ici colea, cu gropi, cu staţii nearanjate, şi fără coşuri de gunoi.
 Copacii sunt neîngrijiţi şi un exemplu e poza de mai sus.

 Oricît de modestă nu a fi încercarea locuitorilor acestui bloc de 5 etaje, şi-au protejat terenul din faţă şi e destul de drăguţ. Iar imaginea de mai jos, nici aşa, dar nici aşa.

"Încîntă oraşul"
Măcar teritoriul amenajat din faţa clădirii cu etaj putea fi aranjat şi protejat.
Clădirea de mai jos e în starea în care e de cel puţin vreo 5 ani de cînd am văzut eu. De cîţi ani oare stă aşa? 
Deşi a fost scoasă la vînzare, presupun că se putea face ceva demult timp.

Banda verde care desparte pistele e bună şi utilă. Dar se poate de făcut ceva mai mult.
Totodată, nu ştiu cît de legală e parcarea maşinelor şi tirurilor pe această stradă.

Dar sunt convinsă că se poate de făcut nişte locuri de parcare.
Iar de staţiile de troleibuz nici nu mai vorbesc. Sunt de părere că merită ceva mai bun.  La intersecţia străzii Calea Orheiului cu Vasile Badiu, lumea aşteaptă aiurea microbuzele ce vin de pe strada Doina şi coboară pe Badiu. Deja ar putea aranja această intersecţie, mai ales că este spaţiu verde neîngrijit.Şi deja e această staţie deplorabilă.
 La această staţie de troleibuz, clădirea e probabil, un fost magazin alimentar. Deşi această stradă, Calea Orheiului, face legătura dintre cartierele Poşta Veche, Ceucari cu centrul oraşului, intersectând magistralele Calea Basarabiei şi Petricani, la cerc am observat oameni care merg în suburbii ori mai departe, fie la transport de rută, fie la maşini de ocazie. Respectiv, la acest cerc, sau aici s-ar putea face ceva ca oamenii să nu stea chiar în soare, ploaie, vînt şi de ce nu o mini-parcare sau mai ştiu eu ce.

Neapărat ar trebui aranjate nişte coşuri de gunoi. Am văzut ambalaje de la îngheţată şi sticle de la apa minerală aruncate pe jos. Iar curăţarea şi îngrijirea copacilor ar fi binevenită. Înţeleg că ninsoarea din aprilie a făcut ravagii, dar, totuşi. 

Partea bună a acestei străzi este localul La crîşmă, cu bucătărie în stil naţional. În jurul localului, are grijă patronul să fie bine şi frumos. De asemenea, şi monumentul şi miniparcul de la cercul care leagă Calea Basarabiei şi Petricani e un exemplu bun de urmat. Deşi strada începe cu ceva frumos, ar fi bine să continue aşa pînă la final. Urmează un articol despre frumuseţea unui monument şi localul în stil tradiţional. Chiar dacă asta ar însemna un pic de publicitate. Dar, e bine să promovăm şi ceea ce e şi frumos.

vineri, 21 iulie 2017

Liniştea Chişinăului de seară

Zilele astea am avut ceva de făcut şi am decis să merg pînă acasă pe jos, ruta fiind Centru - Poşta Veche. Ceea ce am observat e că Chişinăul de seară pe cît e de frumos, pe atît de liniştit. Paralel, observi anumite plusuri şi minusuri.
Am observat un Chişinău liniştit, fără trafic, fără maşini, cald (chiar dacă e vară şi e normal să fie cald, încă la o oră mai tîrzie), lume puţină. Şi e diferenţă mare să vezi fluxul din orele de vîrf şi cele de seară. Sincer, e o plăcere să faci o plimbare prin oraş în drum spre casă. Chiar dacă asta nu înseamnă să parcurgi toată distanţa pe jos. Important e să ai nişte căşti şi muzică bună la telefonul mobil ori un mp3.

Totodată, e vizibil starea deplorabilă a trotuarelor. Stau şi mă întreb, într-un oraş ca şi Chişinău, cu statut de municipiu, e posbilă aşa o situaţie? Şi mai ales într-o zonă de centru. Chiar e aşa greu de făcut trotuarele, şi deja copacii să fie şi ei, îngrijiţi? Plus nişte scaune şi coşuri de gunoi. Văzusem nişte sticle de plastic şi ambalaje de îngheţată aruncate aiurea.

Şi mai în zona circului. Totuşi, această regiune e o regiune aflată într-o zonă centrală a oraşului. Scările celea ale Circului, de asemenea, lasă de dorit.
Lîngă circ, este un monument, cu o minge. Nu ştiu ce simbolizează acest monument, dacă pot să îi spun aşa, dar mi-a adus aminte o situaţie întîmplată acum vreo 5 ani. Eram în troleibuz, în drum  spre casă şi vreo 3 turişti americani întrebau cum pot ajunge la acest loc. Un pic mirată că sunt interesaţi de aşa ceva, deja le-am răspuns.

Mai ales că nu e chiar aşa îngrijit. Iar în spatele acestui monument, este un cîmp neîngrijit care stă aşa încă din anii 90. Sunt şi eu curioasă aşa, de ce nu se face ceva util şi constructiv în acest loc?
Recent a început construcţia unei staţii peco. Frumos aşa, deşi nu ştiu cît de constructiv e să construieşti o staţie peco în aşa un loc, chair dacă e mai modern.


Lîngă staţie e un anunt de genul:


Ce va fi nu ştiu, dar sper ca această regiune să se transforme în ceva frumos şi demnă de toată lauda. Iar Circul... de asemenea, să fie un loc care întradevăr contează.