Se afișează postările cu eticheta impresii de călătorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta impresii de călătorie. Afișați toate postările

duminică, 3 martie 2024

Interviu // Natalia Ciobanu: Am făcut și un întreg ocol al lumii în 84 de zile cu un budget de 3600 de euro, începând cu luna martie 2023

Natalia are 42 de ani și este născută în Cupcini, Edineț. A locuit în satul Lopatnic din raionul Edinet. Natalia a făcut studiile la liceul Pan Halippa din Edinet și la 19 ani a plecat în Franța. A făcut studii în Franta și Belgia si a obținut două diplome cu meseriile de profesoară de franceză și logoped. În luna martie 2023 am făcut un interviu cu Natalia pentru platforma ea.md, unde a povestit experiența ei în materie de călătorii și a venit cu sfaturi în materie de buget redus, dar călătorii cu sens, chiar și în țări exotice. 

Ce s-a întâmplat între timp, aflăm împreună în interviul ce urmează.



Daniela Gorincioi: Am făcut un interviu cu tine pe platforma ea.md acum un an. În interviul de atunci, am vorbit despre călătoriile tale. A trecut aproximativ un an de atunci. Spune-ne, te rog, ce țări ai vizitat în ultima perioadă?

Natalia Ciobanu: Da, Daniela, ai dreptate. În ultimul interviu eram la 123 de țări vizitate. Acum, această cifră depășește 140 de țări, probabil 143. 

Am făcut și un întreg ocol al lumii în 84 de zile cu un budget de 3600 de euro, începând cu luna martie 2023.

Într-un an de zile am reusit să vizitez noi țări, unele din ele fiind mai puțin accessibile, cum ar fi Afganistan, Pakistan, Myanmar, Niue, Insulele Cook, Samoa. Nici nu știam existența unor țări cum ar fi Niue. 



DG: Ce țări ai vizitat în ultimul an? 

NC: Am vizitat mai multe țări deja a doua sau a treia oara, cum ar fi Japonia, Corea, SUA, Canada, Malaezia, Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă.

Noile țări vizitate de mine în ultimul an de călătorii sunt: Brunei, Myanmar, Bangladesh, Maldive, Azerbaijan, Afganistan, Pakistan, Tunisia, Egipt, Lesotho, Eswatini, Zimbabwe, Mozambic, Malawi, Niue, insulele Cook, Samoa independentă, dar și Samoa americana, Venezuela și Guyana.



DG: Ce țări te-au impresionat și ai reveni în acea locație?

NC: Sunt multe țări care m-au impresionat, dar nu întotdeauna dintr-un motiv pozitiv. Eu am o curiozitate mult mai specifică care ține de aspectul sociologic, antropologic și psihologic al societății. Îmi place sa explor o țară prin intermediul contactului uman, si nu prin vizitarea atracțiilor turistice, chiar daca si ele sunt interesante de văzut.

Tarile care m-au impresionat sunt:

- Afganistan: o tara care m-a uimit prin sistemul taliban. O țară unde siguranta de astazi primează asupra libertății de ieri. Cum e sa mergi într-o tara unde libertatea femei e limitata?!

- Pakistanul si Venezuela: doua țări care sunt putin turistice deoarece oamenii cred ca nu e nici-o siguranță! Eu am mers sa vad daca e adevarat. Din propriile experiențe, pot sa spun ca am călătorit in condiții cu siguranță. Iar oamenii din aceste două țări sunt oameni foarte primitori si ospitalieri.

- Niue: o țară cu un statut specific, cu doar 1500 de locuitori. Un adevărat atol de corali, aceasta insula izolată in mijlocul Oceanului Pacific e putin cunoscută. Am fostvonorata sa dau un interviu unui canal de radio national.

- Rarotonga, una din insulele Cook, care mi-a picat tronc la suflet. E at]t de frumos și relaxant: atât de paradiziac.


DG: În discuțiile noastre, ai menționat că ți-ai luat mama în câteva din călătoriile tale. Cum e să mergi într-o călătorie cu mama? Ce reacție a avut ea când i-ai propus să meargă cu tine?

NC: Dacă nu mă greșesc, e a treia oară când o iau pe mama în călătorii cu mine. Am fost împreună în Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan și Kirghizistan în anul 2019; în SUA în anul 2023 și în Polinezia Franceza de Crăciun.

La început, mamei i-a plăcut să viziteze multe atracții turistice, dar nu prea reușește să țină pasul cu mine atunci când mergem multi kilometri pe jos.

În ultima noastră călătorie, m-a uimit reacția mamei care e asemănătoare cu reactia unui copil care descoperă pentru prima oară ceva în viață. 


DG: Ai fost cu mama ta în Polinezia Franceză de Crăciun și Revelion. Cum v-a fost călătoria și ce ați văzut acolo? Spune-ne și niște sfaturi utile de călătorie în locația Polinezia Franceză.

NC: Călătoria noastră pe cele doua insule polineze, Tahiti și Moorea, a fost o călătorie relaxantă în care am apreciat frumusețea insulelor și am degustat fructe exotice și bucate polineze savuroase. 

Mama a văzut foarte multe lucruri pentru prima oară, cum ar fi diversi corali și pești, plantații de banane, cafea și ananași. A degustat pește crud; a mers cu barca și am petrecut timpul cu localnicii, am mers cu mașina de ocazie, am petrecut Crăciunul cu persoane străine.

Cat despre sfaturile utile, Polinezia Franceza e un loc foarte scump, mai ales pentru cazare, dar prin airbnb sau guesthouse se poate de găsit cazări mai ieftine. 

Pentru nu a plăti prea scump mâncarea, este bine să o cumperi de la food trucuri sau să gătești la cazare cumpărand produsele alimentare de la magazin. 

Pe paginile de Facebook ale agențiilor travel se poate de găsit oferte pentru diverse atracții acvatice.


DG: Ai călătorit în țările africane. Cum e această experiență pentru tine?

NC: Pentru mine, țările africane sunt mai aspre, mai obositoare din cauza infrastructurii caeexe în plină dezvoltare. Am fost nevoită să merg și cu masina de ocazie din Lesotho spre Johannesburg, sau de-a lungul Mozambicului chiar și la ora 4 dimineața, sau mici distanțe prin Malawi.



DG: La ce prejudecăți ar trebui să renunțăm când vine vorba de a vizita țările africane?

NC: Când vine vorba de țările africane, trebuie multă răbdare, perseverență și toleranță. Oricum, cu atitudinea sau gândurile noastre. nu putem schimba nimic. Dimpotrivă, dacă ne enervăm sau ne încăpățânam, riscăm să rămânem blocați în mintea noastră și să nu profităm de călătorie pe deplin.


DG: La moment călătorești în Venezuela. Ce ai reușit să vizitezi?

NC: Am reusit sa vizitez capitala Venezuelei, Caracas, si o mare parte a țării. Am vizitat 2 situri din cele 3 situri înscrise in Patrimoniul Mondial UNESCO: universitatea din Caracas și orasul colonial, Coro. 

Mi-as fi dorit sa vizitez si celebrele cascade Angel, dar din pacate vizita este destul de costisitoare, aproximativ 1000$. Dar cel putin am reușit sa traversez tara din nord spre sud, sa merg si prin jungla ca sa ajung in capitala Guyanei, Georgetown, timp de 3 zile non-stop.


DG: Ce locuri merită de vizitat în Venezuela?

NC: Cele mai frumoase locuri din Venezuela sunt delta râului Orinoco, Muntele Roraima, cascadele Angel, insula Margareta si orasele Merida, Colonia Tovar, Coro și Choroni.

(Pe Natalia o puteți urmări pe contul ei de Facebook pentru a vedea în ce țări călătorești și ce postează).

DG: Care va fi următoarea țară pe care o vei vizita?

NC: Am ajuns in Guyana. E o tara escală in drumul meu spre SUA. Merg in Florida la evenimentul pe nume DOR, un eveniment organizat de Moldovence, dar si la un eveniment celebru in sfera golfului pe nume, The Players.


DG: În discuții ai spus că mai dormi pe la localnici, mergi la ei acasă. Nu ți-i frică că ai putea păți ceva?

NC: E adevărat că îmi place să dorm la localnici. 

De ce mi-ar fi frică? Majoritatea oamenilor sunt binevoitori, cu inima bună. Din propriile experiențe pot spune ca riscul e foarte minim, poate 1%.

Și de ce dorm pe la localnici?

Eu am 3-4 criterii de care mă țin ca să consider că am vizitat o țară:

- să vizitez 2-3 locații diferite;

- să degust bucate și băuturi localnice;

- să merg cu mașina de ocazie;

- să dorm la localnici ori să îmi petrec timpul cu ei pentru a simti mai bine cultura lor.

Vreau să sterg prejudecățile și stereotipurile din mintea mea, să experimentez câte mai multe sițuatii diferite, sa întâlnesc oameni de diverse etnii, să ascult povești de la ei, să împart tradiții cu ei sau pur si simplu, să savurez bucate tradiționale, si desigur, să promovez țara mea natală povestind despre Moldova în fiecare țară vizitata de mine. Mi se pare cea mai buna cale pentru a face cunoscută Moldova în lumea întreaga.

vineri, 24 aprilie 2020

Acesta este cel mai vizitat oraș din lume ... încă o dată

Capitala thailandeză își bate propriul record de turiști și conduce din nou clasamentul orașelor cu cel mai mare număr de vizitatori străini. Este urmat de Paris și Londra, conform raportului Global Destination Cities Index, pregătit în fiecare an de Mastercard și care confirmă boomul de neoprit din turismul internațional. Barcelona și Palma de Mallorca apar în „top 20”.
O femeie face o poză cu Wat Arun sau Templul Zorii. Shutterstock

Este casa a peste opt milioane de suflete, iar în 2019 a primit vizita a încă 22 de milioane de suflete. Prin urmare, haosul și emoționantul Bangkok și-a pulverizat din nou rivalii în ceea ce privește numărul de vizitatori străini pe care îi atrage. Noul raport Mastercard îi conferă titlul de cel mai vizitat oraș din lume pentru al patrulea an consecutiv.

În numărul doi și trei din acest clasament anual s-a clasat încă de anul trecut. Paris urcă pe locul doi în timp ce Londra coboară pe locul trei. Cele două orașe au înregistrat aproape 19 milioane de vizitatori internaționali. Toate orașele din primii 10 au depășit numărul de călători care au primit anul intern, cu excepția capitalei britanice, confirmând creșterea constantă a dorinței oamenilor de a călători în lume. Și în ciuda creșterii popularității orașelor mai mici, pentru încă un an principalele megalopoluri domină studiul.

Indicele evidențiază, de asemenea, creșterea popularității destinațiilor asiatice din ultimii ani, ceea ce privește boom-ul turistic chinez. Emitentul de card de credit pregătește acest clasament de zece ani, ținând cont de un număr de 200 de orașe din întreaga lume. Datele provin din obiceiurile și destinațiile de călătorie pe care le aleg clienții.

Lista celor mai populare orașe arată astfel:

  1. Bangkok: 22,78 milioane
  2. Paris: 19,1 milioane
  3. Londra: 19,09 milioane
  4. Dubai: 15,93 milioane
  5. Singapore: 14,67 milioane
  6. Kuala Lumpur: 13,79 milioane
  7. New York: 13,6 milioane
  8. Istambul: 13.4 milioane
  9. Tokio: 12.93 milioane
  10. Antalya : 12,41 milioane

În ceea ce privește orașele spaniole, Barcelona (cu 9 milioane de vizitatori în 2018) și Palma de Mallorca (cu 8,9) se repetă ca fiind singurii reprezentanți dintre cele mai atractive metropole pentru turiștii internaționali. Între timp, Madridul este pe locul 32 (cu 5,9 milioane).
Sursa: Esta es la ciudad más visitada del mundo... una vez más [online] [citat 24.04.20]. Disponibil: www.elmundo.es

marți, 21 aprilie 2020

Jurnalistul norvegian descrie Peru drept „cea mai bună țară de pe Pământ”

Timp de două săptămâni, jurnalista norvegiană-scoțiană Mariella Frostrup, de la ziarul englez The Telegraph, a vizitat Arequipa, Cusco, Puno și Lima, unde a trăit experiențe care au câștigat-o să afirme că „Peru este una dintre cele mai impresionante țări de pe planetă”, din „Scara epică” și chiar „ar putea fi cele mai bune de pe Pământ”.
Telegraful: „Peru, o țară la scară epică ... ar putea fi cel mai bun de pe Pământ” Jurnalista norvegiană-scoțiană
Mariella Frostrup își evidențiază „frumusețea naturală excepțională.

Amintiți-vă că a vizitat Peru pentru prima dată în 1996, la șase ani de la dispariția Sendero Luminoso. De data aceea, a trebuit să facă un traseu tortuos prin Madrid, Spania, pentru a ajunge acolo. Acum, totul este diferit în bine, din fericire, și a ajuns la Lima într-un zbor direct cu soțul și cei doi copii, invitați de Belmond.

„”Pentru cei care doresc să se îndepărteze de cerințele agitate ale conectivității secolului XXI și să apară într-o lume de minuni geologice, tradiții antice și conducte omniprezente, este greu să se gândească la o locație mai bună”, spune prezentatorul.
De această dată, itinerarul ei a dus-o pe culmile traseului Inca și Valea Sacră a Incaștilor, cu un tren de lux. El a putut să se minuneze de Canionul Colca, al doilea cel mai adânc canion de pământ din lume. A navigat pe lacul Titicaca pentru a vizita civilizațiile antice și, în sfârșit, a trăit o aventură gastronomică în Lima. „În fiecare zi nouă nu ne-a transportat decât la alte înălțimi”, subliniază el.

Parc de agrement
„Dacă Jeff Bezos [fondatorul] Amazon va scăpa de ea și Pământul va fi desemnat ca zonă rezidențială, atunci Peru va fi cu siguranță printre primele cinci parcuri de agrement la nivel mondial. Cu vârfurile sale andine uimitoare, care cad brusc în deșert, culminând cu un țărm stâncos scăldat în surf, aceasta este o țară de scară epică ”, scrie el.

Prima oprire a fost Cusco, vechea capitală incașă și poarta de intrare în civilizația care a dominat America de Sud timp de 100 de ani la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. În Orașul Imperial, a vizitat catedrala, unde a fost întâmpinat de un impunător Hristos răstignit și picturi negre.

„Deși vizitarea locului sacru de pelerinaj din Machu Picchu și navigarea pe Traseul Inca face parte din atracția de aici [în Cusco], există o mulțime de oameni pentru a ocupa cei care experimentează simptomele bolii de altitudine – de la dureri de cap până la greață ușoară – înainte să se îndrepte spre Anzi ”, spune el.

Astfel, Frostrup se asigură că parcurgerea străzilor înguste și pietruite, pline de clădiri și muzee istorice, este o încântare. "Sunt oferite excursii de o zi, inclusiv pescuitul, caiacul, raftingul cu apă albă și alegerea noastră: paddleboarding pe Lacul Piuray."

Următoarea oprire

După diverse activități, a jucat o excursie de două nopți, prin Valea Sacră a Incașilor, la Arequipa. O trupă locală a oferit o serenadă în tren cu clasici andini, inclusiv performanța lui El Cóndor Pasa, globalizată de Simon și Garfunkel.

El se asigură că călătoria cu trenul este „o experiență atât de extraordinară”. În cea de-a doua dimineață, cu trenul oprit în portul Puno, a reușit să fotografieze răsăritul printre norii negri. Atunci ar fi timpul să vizitați Uros, locuitori ai lacului Titicaca, care locuiesc pe o insulă de stuf.

Pe insula Taquile au fost martorii unui alt mod de viață care s-a oprit în timp. „Recunoscuți de Unesco pentru textilele lor unice, insularii au locuri de muncă strict conturate de gen. Bărbații țesesc totul, de la brățări la pălării, eșarfe, poncho, pături și genți, în timp ce femeile le vopsesc. ”

După atâtea experiențe care i-au făcut să se întoarcă în timp, au ajuns în Lima, „un oraș vibrant și modern”, cu o populație de 10 milioane și o revoluție culinară.

Frostrup își încheie articolul afirmând: „Peru este una dintre cele mai prietenoase și mai impresionante țări de pe planetă”. „Cu cât Pământul devine mai devreme un loc de uz rezidențial exclusiv, iar Peru este protejat ca o națiune de o frumusețe naturală excepțională, cu atât mai bine. Depinde de tine, Jeff. Fiecare dintre experiențele sale le-a povestit cititorilor influenței The Telegraph.


Sursa: [online] [citat 21.04.20]. Disponibil: hoyesnoticias.com

duminică, 3 septembrie 2017

Soroca şi frumuseţea ei

De mult timp intenţionam să vizitez oraşul Soroca, mai ales că cetatea de la Soroca fusese restaurată. Deşi oraşele Moldovei nu se compară cu alte oraşe ale lumii, în Moldova ai ce vedea, atît doar că moldovenii nu ştiu să aprecieze ceea ce au şi nu ştiu să păstreze ceea ce au. Nu mai zic de faptul ca să mai aibă grijă de ce se află în jur.
Pe lîngă cetate, evident că oraşul Soroca are şi alte obiective turistice: Lumînarea Recunoştinţei, parcul Petru Rareş care vine în completare cu cetatea Soroca, Dealul Ţiganilor, Defileul lui Bechir etc.Totodată, satul Cosăuţi şi cariera din localitate sunt binecunoscute şi duc faima. 
Din păcate nu am reuşit să vizitez tot ce mi-am propus, dar cel puţin, am reuşit să vizitez cetatea, parcul din apropiere, care se numeşte Petru Rareş, frumuseţea rîului Nistru şi Dealul Ţiganilor. Din discuţii, am înţeles că nu e bine să intri în discuţie cu ei. Te pot invita în casă şi să înceapă a cere bani de la tine. De ce? Nu ştiu. Mai ales că au aşa case frumoase şi luxoase. Ori... pentru ei, ăsta e un mod de a face bani...
Cetatea Sorocii


Cetatea Sorocii
Parcul Petru Rareş

Parcul Petru Rareş
Rîul Nistru e o frumuseţe. Este o panoramă deosebită. De asemenea, e frontieră între Moldova şi Ucraina. În zona asta a rîului, am observat că apa este curată, ceea ce nu pot spune acelaşi lucru, despre zona rîului din preajma hidrocentralei de la Dubăsari şi Tiraspol. 
Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din oraşul Soroca.

Rîul Nistru. Vedere din cetatea din oraşul Soroca.

Am încercat să ajung şi la Cosăuţi. La cariera din localitate nu am putut ajunge, pentru că trebuia o programare, asta din motive de securitate, fapt pentru care voi şti pe viitor. În ceea ce priveşte localitatea în sine, de asemenea, din păcate, nu am reuşit să ajungem în centrul localităţii. Fie că am greşit drumul, fie că nu am înţeles corect drumul ca să ajungem la destinaţie. Asta chiar dacă am utilizat GPS-ul. Pe viitor, voi lua şi o hartă pentru a fi de ajutor în context. Totodată, şi mănăstirea Rudi a fost în plan pentru a o vizita
Îmi pare rău că nu am vizitat Lumînarea Recunoştinţei şi dealul lui Bechir. Pe viitor, sper să pot dedica timpul meu doar oraşului Soroca şi să vizitez mai multe obiective turistice din raion (mănăstiri şi localităţi, Vărăncău, spre exemplu). De asemenea, am citit despre Havuzul Popasul îngerilor. Evident, că e trecut pe listă. Regret că am aflat despre asta abia recent. 



Bălţiul şi clătitele cu halva

Recent, am avut ocazia să trec prin oraşul Bălţi. Nu am avut ocazia să-l vizitez conform obiectivelor turistice pe care le poţi vedea în oraş, dar din ce am văzut, mi-a plăcut ce am văzut. E un oraş liniştit, fără mult trafic şi fără multe troleibuze.
Ţin să menţionez că Bălţi este un oraş cu statut de municipiu, reşedinţa Regiunii de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Se învecinează cu oraşele Făleşti, Glodeni, Rîşcani şi Sîngerei, care se află la o distanţă de 20–40 km. Municipiul Bălţi este al treilea centru urban după mărime şi populaţie în Republica Moldova, surclasat doar de Chişinău şi Tiraspol. În context teritorial oraşul se împarte în 3 sectoare planimetrice: Centru (inclusiv cartierele Ţigania, Teioasa şi Berestecico); Pământeni (inclusiv cartierele Jubiliar şi Dacia); Slobozia şi două formaţiuni locuibile Molodova, Bălţii Noi. iar cele mai importante râuri care trec prin oraş sunt Răut şi Răuţel.

Catedrala Sfinţii Constantin şi Elena, Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi, Aleea Clasicilor şi Teatrul Naţional Vasile Alecsandri sunt doar cîteva obiective turistice din oraş. Dar, în căutările mele legat de ce putem vedea în acest oraş, am găsit două articole scrise de blogeri români care au vizitat acest oraş. Din impresiile lor, am găsit şi citit mult mai multe informaţii cu referire la ce se poate de văzut şi de ce nu, dacă merită să vizitezi Bălţiul. Vă recomand să citiţi articolul O jumătate de zi în Bălţi şi Ce poţi vizita în oraşul Bălţi.
Panoramă a oraşului din vest

Râul Răuţel în cursul inferior


Am mers în oraş cu nişte amici. Ne întorceam în Chişinău. Ne-am oprit la restaurantul Noroc din Bălţi (am oprit la o cafea). Un local modern, frumos, bine amenajat. Cu excepţia celor doi chelneri care au ţinut neapărat să vorbească în rusă, deşi noi vorbeam în română şi a muzicii care răsuna, tot, în limba rusă. Dacă Chişinăul a depăşit faza cu muzica rusească în localuri, în Bălţi, limba rusă e la putere. Chiar dacă am cerut să schimbe muzica, au răsunat vreo 2-3 melodii în română, după care s-a revenit la muzica rusească.


Meniul e cu un design reuşit, modern şi color. Am cerut clătite cu sirop. Şi pentru prima dată am văzut clătite cu halva. Niciodată nu m-am gîndit la aşa ceva, clătite cu halva. Chişinău, i-a exemplu!
Clătite cu sirop




Pentru a ne şti valorile şi personalităţile noastre, vă recomand şi cartea Oraşul Bălţi şi oamenii lui scris de Gheorghe Baciu. Cartea a fost editată în anul 2010 în oraşul  Chişinău. Cartea o puteţi găsi la Biblioteca Hasdeu din Chişinău şi nu numai.

Sursa primelor trei imagini: wikipedia.orghttps://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83l%C8%9Bi

miercuri, 15 februarie 2017

Moldova există! Și te va surprinde...

Recomand atenției niște impresii despre Moldova, scrise de o tînăsă de origine spaniolă, Rene Frank. Articolul a fost publicat în anul 2014.

Știi unde se află Moldova pe hartă, fără să te uiți pe Google? Îți este cunoscut numele de Chișinău?

Dacă crezi că nu este cazul, află în această postare cele mai surprinzătoare lucruri a unei țări atît de necunoscute care îți pot îmbogăți cunoștințele. Care e următoarea ta destinație? MOLDOVA.

De ce Moldova?

Pînă a mă decide de a merge acolo, nu aveam idee de ce voi găsi. Dacă e să fiu sincer, îmi imaginam o țară foarte săracă și murdară, cu străzi prost asfaltate, pline de murdărie și cîini maidanezi. Ceva în stilul  Syldaviei, ca și comics-urile de Tintin. Prejudecăți...
Fără îndoială, întotdeauna se va găsi o persoană care va încerca să spargă aceste prejudecăți bazate pe experiența proprie, aș că, într-o zi, mi-am luat rucsacul și am luat un tren de noapte din București (România) în Chișinău, capitala Moldovei. Această experiență a meritat. Așa că, aici sunt cinci motive convingătoare pentru a alege Moldova ca următoarea ta destinație de aventură:

1) Vinăriile cele mai mari din lume

În satul Mileștii Mici, în mai puțin de o oră din partea de sud a capitalei, vei găsi cea mai mare vinărie care puteți să vă imaginați. Ca si fiu mai exact, această vinărie are aproape 200 km de căi subterane, deși la moment sunt folosite doar 55 de km, dar pentru a le străbate este necesar să mergi cu mașina și să ai cu tine o mapă bună.




2) Un tren vechi care îți amintește de URSS

Trenul de noapte cu destinația București (România) - Chișinău (Moldova) este o călătorie în timp. Vagoanele par să fie a unei favrici a fostei URSS, cu acele accente de lux discret care au caracterizat de sovietici în stilul anilor 70. Biletul costă doar 30 de euro, incluzînd pat (dacă ai noroc), un vagon doar pentru tine. Hostel și transport 2 în 1! Așa că, pregătește-te pentru cîteva ore de călătorie...
Cel mai nostim lucru a fost la frontiera, schimbarea roților de căi ferate. Ceea ce fac ei e faptul că ridică vagonul (tu fiind înăuntru) cu un cric hidraulic gigant și modifică lățimea roților. Și așa toate vagoanele. Eu m-am trezit ca și cum aș fi în interiorul unui gigant care poate cineva să-l stoarcă. Cînd m-am uitat pe fereastră și am văzut gigantul hidraulic, nu-mi venea să cred.

3) Meditarea asemeni unui călugăr
Lîngă Orhei, la o oră de mers cu autobuzul, la nord de Chișinău se află complexul monastic ortodox
Orheiul Vechi. Cel mai impresionant este acea parte a mănăstirii care se află direct în rocă, direct în interiorul muntelui.
Ca să ajungi acolo, trebuie să cobori niște scări care se află în umbră, pînă la o poartă groasă de lemn care se dovedește a fi intrarea unei capele mici, luminată de lumînări și unde domnește un miros puternic de tămîie. În acest loc, încă trăiesc cîțiva călugări ortodoxi, care îți vor relata cîte ceva din istoria locului.
În plus, poți ieși la o mini-terasă, chiar pe marginea falezei, unde poți să admiri una din cele mai incredibile priveliști cu rîul și cu o mică vale în fundal. Un loc perfect pentru relaxare și meditare asupra experiențelor de călătorie adevărate.

4) O capitală modernă cu o moștenire sovietică prezentă

Orașul Chișinău m-a surprins prin curățenia și frumusețea centrului istoric. Parcurile și scuarurile cu arbori se îmbină cu edificii în stil sovietic impunătoare și cu un centru comercial modern (McDonalds inclusiv).
Oamenii sunt foarte deschiși și amabili, deși mulți nu vorbesc bine engleza, chiar dacă fac tot posibilul să te ajute. Întradevăr îi emoționează faptul că un domn din Madrid a decis să le viziteze țara, o țară nu atît de cunoscută. Acest oraș, în plus, oferă o senzație de securitate și modernitate care îl face plăcit pentru călătorie. 

5) Mămăliga: trebuie să o încerci odată în viață
Este dificil de descris gustul acestei mîncări, unul tipic pentru regiune. Mămăliga sunt bile făcute din
făină de grîiu și unt, ca și o specie de pireu de cartofi foarte dens, dar foarte gustos. În plus, vine însoțit cu diverse sosuri, verdețuri, brînză, ouă și carne. Fără îndoială, merită să înceri.
Și mai ieiftin nici că se putea. Ca să îți faci o idee, am fost la un restaurant de calitate și mîncarea pe care am mîncat-o (cea mai scumpă din meniu) ma costat 115 MDL, valoarea în euro fiind 6,22. 

Sursa: ¡MOLDAVIA EXISTE! Y fijo que te va a sorprender… [online]. [citat 21.04.2015]. Disponibil : http://palabrautil.com/moldavia/#comment-3650

miercuri, 28 octombrie 2015

Diana Guja: Pentru Chișinău e tîrziu să faci vreo recomandare în acest sens

Recomand spre lectură un interviu cu Diana Guja, CEO & Founder la Alo Bebe. Diana a fost în Mexic. Ce părere are despre această țară, aflați citind interviul.

Cum ai reușit să ajungi în Mexic A fost un vis al tău ori…?
Ca să ajung în Mexic mi-au trebuit cîțiva ani pentru a mă decide. Nu am ajuns întîmplător, acolo locuiește fratele meu și într-o zi era inevitabil să mă pornesc la drum.

Ce activități te-au impresionat acolo?
Mexicul e o țară prea mare, prea diversă, prea controversată ca să poți răspunde simplu. M-au impresionat oamenii, care sunt diferiți de la un stat la altul, m-au impresionat contrastele, de la cele între păturile sociale, pînă la cele care există la nivel de climă, de la o zonă la alta.

Cum e Oceanul Pacific în realitate?
Tulburator. Întunecat. Magnetic.

Ce poți să ne spui despre plajele și oamenii care se odihnesc acolo?
Eu nu am vizitat plajele mari și nu pot da un răspuns obiectiv. Din ceea ce am văzut, pot afirma că nu se deosebesc de nimic de plajele stațiunilor din Turcia sau alte țări cu turismul dezvoltat. Doar ca în Mexic, plajele sunt invadate de americani, care nu se poartă foarte deosebit de rușii sau moldovenii de care mulți dintre noi vor să se ascundă cînd ajung in Turcia, Grecia sau Bulgaria.

Cum ai caracteriza satele mexicane? Mai ales dacă sunt pe coasta Pacificului.
Satele mexicane sunt sărace. Indiferent de unde se află. Oamenii de acolo par să se mulțumească cu ceea ce au și nu îsi construiesc vise materialiste.

Ți-a plăcut mîncarea mexicană? Este vreun specific anume?
Cît de straniu n-ar părea, dar mîncarea mexicană are multe tangențe cu mîncarea noastră și mă gîndeam că am avea ce lua de la ei, mai ales că folosim aceleași produse. Mexicanii sunt foarte inventivi în bucătărie. Ei fac mîncare, practic, din orice. Din pănuși de porumb, bunăoară. Sau desert din făină de porumb. La ei se mănîncă multă carne de porc, jumere. Altceva ce m-a impresionat este că atunci cînd fac ciorbele lor tradiționale, din carne de porc, vită sau pui, ei nu fierb legumele, ci le adaugă la urma, crude. Ah, și mîncatul pe stradă! De la tacos pînă la ciorbe, oamenii mănîncă pe stradă, la tarabe, începînd cu micul dejun și terminînd cu cina seara tîrziu.

Ce părere ai despre portul popular mexican?
Portul mexican e divers și, iarăși, are unele tangențe cu portul nostru. Mexicancele tot poartă ii și brîie. Apropo, acestea acum intră în modă, așa cum se întîmplă și la noi. Dar, din cauza că țara este imensă, fiecare popor își are portul său, de la o zonă la alta, care poate să difere destul de mult.

Care e arhitectura orașelor vizitate? Poți face o recomandare și pentru Chișinău?
Cred că pentru Chișinău e tîrziu să faci vreo recomandare în acest sens. :) În Guadalajara, unde am stat cel mai mult, orașul de 6 milioane de locuitori, are doar cîteva clădiri cu multe etaje, în rest, sunt vile, ceea ce crează impresia unui oraș mic și pitoresc. În Mexic, cel puțin în orașele mari, s-a construit mult în anii ‛50 și grație acestui boom, sunt zone întregi cu case în stil minimalist, unele în culori aprinse, care se potrivesc perfect cactușilor care cresc cît copacii noștri. Dar, iarăși, țara e foarte mare și foarte diversă. Mexico City, capitala, are cartiere atît de diferite, încît e greu să spui ce anume caracterizează acest oraș. Eclectismul, asta probabil e cuvîntul.

Care sunt obiectele ce te-au inspirat din casa Fridei Kahlo?
Totul. Nu-mi venea să cred că am în fața mea lucurile pe care a pus mîna Frida Kahlo. Brățările ei. Creioanele. Pensulele. Farfuriile. Cearșafurile în care ea s-a învelit. Am intrat în casa ei ca într-un templu.

Comparativ cu Chișinău, cum te simțeai în transportul public de acolo?
Mexic e o țară periculoasă. Și nu, nu mă simțeam în siguranță, nici în autobuz, nici în metrou, nici în taxi. Mai ales că la timpul cela eram blonda și nu puteam trece neobservată. Deși nu mi s-a întîmplat nimic ieșit din comun, am fost foarte precaută, uneori pînă la exagerare.

Ce trebuie să ai neapărat în valiză pentru o călătorie spre Mexic?
Nimic deosebit. E o țară dezvoltată, în care găsești tot ce-ti trebuie.

Sursă foto: facebook.com


vineri, 29 august 2014

Impresii de călătorie: Lloret del Mar și Barcelona, Spania

Deși vara e considerată perioada vacanțelor, sunt totuși și excepții. Anul acesta a fost în luna mai, dar adevărul e că nu am nici un regret.
 
Arcul de Triumf din Barcelona, Spania

Găsisem o ofertă a unei agenții de turism din Chișinău, deși recunosc că Spania a fost o destinație de vacanță de ceva timp. Așa că… am profitat de situație. E un pic obositor drumul pînă la București ori Kiev, unde trebuie să iei avionul deși văzusem deschiderea unei curse Chișinău-Barcelona din iunie (recunosc că era mai bine să fi așteptat, deși au mai fost și alte circumstanțe la mijloc). Chiar și așa – dacă avionul are întîrzierea de circa 30 minute, păstrați-vă calmul.
Ajunse la destinație am avut o mică „surpriză”. Destinația nu era chiar Barcelona, dar Lloret del Mar, oraș turistic pe malul Mării Mediterane. Dar, pînă la urmă am zis că vom vedea două orașe într-o singură călătorie: Lloret del Mar – oraș construit pentru posibilitățile turistice pe care le are, dar și Barcelona, care e al doilea oraș ca mărime după Madrid și e vizitat anual de milioane de turiști. Mai ales că după Jocurile Olimpice din anul 1992, orașul a cunoscut o dezvoltare rapidă, cu atît mai mult că atunci s-au construit și diverse monumente, care au devenit imediat și obiective turistice. Unul din ele ar fi Fîntînile magice (numit așa grație efectelor pe care le vezi).
Cele două orașe sunt la o oră distanță, circa 70 kilometri. Primul oraș, Lloret del Mar e un oraș frumos, deși am vazut mai multe hoteluri, totuși e construit cu gust, străzi frumoase, parc, discoteci și cazinouri, restaurante, terase, magazine de produse alimentare, haine și suvenire (dar și alte produse pentru turiști și de sezon). Este și o stradă pietonală (cel puțin noi am văzut una). Pe trotuare este o pistă pentru cicliști. Predomină aranjamente florale. Mergînd la o plimbare practic în fiecare seară, descopeream multe momente frumoase: orașul destul de viu cu prezență numeroasă la terase și localuri, magazine de haine și suvenire deschise pînă noaptea tîrziu, oameni pe plajă și la ora 22:00, reflecția lunii pe mare, vorbitori de limbă rusă la tarabe, ori invitație la disco… tot de o tînără, vorbitoare de limbă rusă. Nu e obligatoriu să știi limba spaniolă pentru că aici, vînzătorii de la magazine sunt vorbitori de limbă engleză și rusă. De cîteva ori am fost întrebate dacă suntem din Rusia. Chiar și la recepția hotelului era cineva vorbitor de limbă rusă, așa că… Din discuțiile cu persoana de contact de acolo, acest oraș, Lloret del Mar e o investiție rusă, deși agenția lui de turism nu a avut turiști ruși.
Hotelul unde am fost cazate, Roger del Flor a fost de 4****. În primele două zile ne-am cam rătăcit prin labirinturile hotelului, dar am fost mulțumite de serviciile oferite, inclusiv mîncarea, care a fost de trei ori pe zi. Mîncarea a fost bună, salate diferite, cartofi prăjiți, carne și pește prăjit, sosuri, inclusiv unul cu usturoi, fructe și prăjituri. Am surprins chelnerul din tura de seară vorbind 4 limbi: spaniolă, engleză, franceză și rusă. Toate fluent și cu accent nativ. Și foarte amabil evident.
Marea Mediterană. Vedere din Loloret del Mar
Sigur că am profitat de plajă și mare, care s-a dovedit a fi curate. Deși sunt cîteva hoteluri în zonă, este loc pentru fiecare, deși în perioada asta a anului nu sunt mulți turiști. Dar poți vedea turiști francezi, ruși și chiar spanioli. Hotelul era construit în stîncă și ca să ajungem la plaja trebuia să coborîm respectiv să urcăm 205 trepte. Așa că… vacanță combinată cu sport. Plaja era la 15 minute de hotel.
Două zile au fost rezervate Barcelonei. E un oraș foarte frumos, care merită vizitat. Stilul lui Gaudi e prezent și cu siguranță locuitorii orașului se mîndresc cu acest arhitect.
Nu știu cît de bine voi reuși să redau emoțiile pe care le-am trăit în acest oraș, deși asta se datorează probabil și faptului că am fost pentru prima dată în Barcelona. Nu știu ce părere mi-aș face dacă aș pleca într-o altă călătorie avînd această destinație. Deși am vizitat cartierul gotic, au rămas impresionată de construcția clădirilor, monumente, fontane la intersecții, și cel mai important, orașul nu abundă în publicitate stradală, ceea ce face orașul mai frumos, luminos și verde. E un oraș curat și poți vedea un număr mare de motocicliști și cicliști, dar și biciclete care pot fi luate în chirie.
Prima destinație a fost Arcul de Triumf, face legătura cu Parcul Ciutadella și a fost construit după schițele arhitectului Josep Vilaseca i Casanovas. Arcul de Triumf este construit în stil neo-mudejar din cărămidă roșie este decorat cu scupturi din piatră.Pe partea frontală se poate citi inscripția Barcelona rep les nacions (Barcelona, urează bun-venit națiunilor). Am mers și la Aquarium. Deși este cel mai vizitat obiectiv turistic, nu am rămas tocmai impresionată, iar prețul biletului de intrare este cam exagerat, de 20 euro și nu merită (părerea mea) asta doar dacă ești destul de pasionat de lumea subacvatică. Lîngă Aquarium este portul de Yachturi din Barcelona scos din uz, dar cu ocazia Jocurilor Olimpice găzduite în anul 1992 a fost transformat în centru comercial și de agrement.
Alături este Monumentul lui Cristofor Columb, finalizat în anul 1888 ridicat în onoarea exploratorului căruia îi poartă numele.
A urmat apoi o plimbare pe străzile Barcelonei, unde am putut vedea stilul gotic, al clădirilor, ruinele unor cetăți istorice.
Artera La Rambla este cea mai cunoscută arteră dar și cea mai veche. Aici te poți plimba în voie, poți cumpăra diverse suvenire ori pur și simplu să stai la terasele de pe arteră la o cafea.
Sagrada Familiei e una din cele mai vizitate obiective turistice din Barcelona (poate și din lume). Construcția a început în anul 1882 sub tutela lui Antonio Gaudi. Sagrada Familiei are trei fațade: fațada Nașterii, terminată de Gaudi și decorate cu motive din natură, fațada Patimilor a cărei construcție a finalizată în anul 1978 și Fațada Slavei care se lucrează și astăzi. Construcția va fi finalizată în anul 2026.
Simbolul orașului e Piața Catalunyei.
Fîntînile Magice își au rostul lor și sunt dispuse într-o fîntînă mai mare de formă circulară. Măsoară 12 metri în diametru și poate arunca apa la o înălțime de 4 matri. Se află între Palatul Național și Piața Espanya. Spectacolul începe la ora 21:00 pe melodiile hituri ale anilor ’70-’80, iar ceea ce vezi în timpul spectacolului este extraordinary. O idée poate banală dar a reușit să impresioneze publicul devenind astfel un obiectiv turistic și care reușește să strîngă în fiece seară numeroși spectatori.
Cartierul în care am mers e unul în stil gotic iar clădirile construite sunt stilul lui Gaudi. Barcelona cu sigurană se mîndrește cu acest architect catalan care are faimos pentru stilul său unic și proiectele pe care le-a realizat.
Deși Chișinăul și Barcelona nu se compară ca teritoriu și număr de locuitori, totuși capitala noastră are ce învăța. Chiar dacă fiecare oraș e individual în felul său, nu am văzut în Barcelona blocuri de locuit colorate aiurea, centre comerciale amplasate, tot, aiurea, tonete cu vînzare a presei și pachetelor de țigări, stații de troleibuz vandalizate etc. Este o cultură a orașului. Chiar dacă am mers pe bulevarde și străzi mari este o ordine și o altfel de cultură dacă pot spune așa.
Consider că persoanele responsabile din cadrul Primăriei orașului Chișinău ar trebui să acorde mai multă atenție esteticii orașelor europene iar exemplele bune să fie implentate și aici. Deși nu avem mare ori munte, avem Nistrul și Ghidighiciul aproape. Cu siguranță că se poate de făcut din asta un obiectiv turistic. Putem să profităm și de suburbiile Chișinăului, unde odată cu venirea verii să se organizeze diferite festivaluri care să fie și promovate pentru potențialii turiști.
În ceea ce privește asemănările dintre cele 2 orașe – e bine că există și așa ceva. Este un arc de triumf, un simbol al ambelor orașe chiar dacă diferă ca grandoare ori utilizarea materialelor de construcție. Piața Catalunyei din Barcelona deși e considerată cea mai mare și cea mai veche are un rol dificil de a uni vechiul oraș cu partea modernă (pot menționa și Piața Spaniei). Îmi vine greu să fac o paralelă cu Chișinăul dar cu siguranță cercul de Tipografia Centrală ori cel din sectorul Ciocana care unește bulevardul Mircea cel Bătrîn cu străzile Vadul lui Vodă și Alecu Russo. Dacă ar fi scoasă publicitatea stradală de pe marile bulevarde ale Chișinăului ar da un aspect estetic orașului.
Deși avem și noi parcuri cu care putem să ne mîndrim. Parcul Dendrarium pot să-l compar cu Parcul Orașului din Barcelona.
Nu avem un port de yachturi dar putem investi în Lacul Ghidighici și stațiunile din Vadul lui Vodă, mai ales că sunt la cîțiva km distanță de Chișinău cu atît mai mult că pe Nistru se organizează excursii cu vaporul pe rîul Nistru.
Rîul Bîc poate fi luat în considerare de autoritățile publice: de curățat și îngrijit. Totuși, reprezintă imaginea Chișinăului și cînd vezi cît de murdară e apa rîului ori... Chiar și cîini maidanezi nu am văzut în Barcelona. De multe ori mă întreb unde sunt organizațiile ecologice și ce fac ele? Cum tratează ei din punct de vedere practiv astfel de probleme?
Cu siguranță sunt și la noi arhitecți cu talent care merită respect, dar ar trebui să susținem ceea ce avem și să dezvoltăm potențialul orașului. Sunt locuri lăsate în paragină, dar dacă ar fi să facem un pic de ordine am putea să le facem un potențial obiectiv turistic al orașului.
Mai multe poze le vedeți accesînd albumul.

joi, 24 iulie 2014

Concertul lui Julio Iglesias ori cum m-a prins ploaia în București


22 iulie 2014. Concertul lui Julio Iglesias în București. Firește că mi-am luat bilet. Trebuie să recunosc că asta a fost prima dată cînd mi-am luat bilet la un concert în București. Ce să mai... Deși a fost o investiție dacă post spune așa, pînă la urmă plăcerea costă.
În fine, deși nu am fost prea stresată cu evenimentul în sine, totuși, impresiile sunt mult mai bune în ceea ce privește concertul lui Iglesias susținut în București în comparație cu cel din Chișinău. A fost mai deschis cu publicul, a cîntat piese mai bune și  chiar a fost pus pe șotii. Deși l-am văzut la concert acum 2-3 ani, totuși, vîrsta îți lasă amprenta pe interpret. Probabil că mai are și niște probleme de sănătate căre îl afectează oarecum.
A cîntat live, avînd orchestra în spate, patru back-vocaliste hot și sexy în spate, dintre care una era de culoare și un cuplu care a dansat 2-3 tangouri.
Sala a fost plină pînă la refuz, deși cu o oră înaintea concertului a plouat torențial în București. M-a udat toată, practic. Dar chiar și așa, nu a reușit ploaia sa-mi strice buna dispoziție. Ș-apoi ce nu faci tu pentru ceva ce îți place la nebunie. Doar plăcerea costă! Ori ploaia a fost un semn de bun-venit pentru mine că am mers în București pentru prima dată în viața mea?
După cum spuneam public a fost; de toate vîrstele: de la mic la mare veniți din mai toate colțurile României (sincer am impresia că eu eram unica din Republica Moldova). Dacă e să fac o comparație între publicul din București și cel din Chișinău... aș avea ce să spun. Dacă în București publicul a fost mai animat în ceea ce privește emoțiile revederii lui Iglesias, păi în Chișinău lumea a venit îmbrăcată la patru ace. Recunosc că au aplăudat și au fost entuziasmați de concertul acestuia dar... Cred că asta a fost prima dată cînd m-am convins că moldovenii noștri pun așa mare accent pe haine la evenimente mondene.


Ei, pînă la concert am avut ceva timp liber pentru plimbare prin București. E oraș drăguț pînă la urmă. Am mers pe un bulevard central și în final am mers într-un local unde chelnerii nu sunt așa egoiști în materie de meniuri cînd vine vorba de clienți. Fiecare client are meniul lui în timp ce la noi... un meniu la patru clienți. Și, totuși, cele mai bune clătite sunt la Chișinău ;)

Totodată în România am remarcat două fapte ce merită a fi luate în considerare:
1. drumuri naționale de calitate. Am putut ațipi pe drum și citi o carte de circa 600 pagini. Drumul a fost lin și ușor.
2. am făcut un popas la un restaurant. Era un restaurant 100% românesc cu mîncare tradițională românească, muzică românească și chelneri îmbrăcați în haine naționale. Pînă și vasele erau autentice. E un mod bun de a promova valorile naționale românești. În acest context, cred că noi, moldovenii avem încă de învățat. În orașele și localitățile mai mari se poate face ceva în acest senst pentru cursele lungi, mai ales cei cu pasageri. S-ar face bani buni pe seama asta, plus că am putea să ne promovăm. 
Personal, am observat că străinii care vin în Moldova le place mîncarea tradițională și tot ce e autentic. Așa că...