Se afișează postările cu eticheta influența spaniolă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta influența spaniolă. Afișați toate postările

vineri, 10 aprilie 2015

Literatura în Mexic

Primele cărți din Mexic au fost codexurile scrise pe papirusuri sau piele de animale, pline de imagini și simboluri. Mayașii au fost deosebit de prolifici și au creat două dintre cele mai importante  cărți ale Mexicului precolumbian, allături de cîteva codexuri ce relatează evenimentele istorice. Popol Vuh, scrisă între 1554 și 1558, este o relatare epică a legendelor supranaturale și cunoștințelor populare, între timp ce Chilam Balm, scrisă în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, oferă o perspectivă mult mai realistă asupra observațiilor astronomice și evenimentelor istorice. Cărțile tribului Náhuatl și ale mixtecilor s-au păstrat intacte alături de sculpturi în piatrăși stucaturi ce înfățișează scene de luptă, nașteri, decese și succesiuni ale regilor la tron.
Deși unii spanioli s-au străduit să păstreze cărți și scrieri ale băștinașilor mexicani, alții, în campaniile după cucerirea Mexicului, au distrus documentele pe care le considerau lucrarea diavolului. Una din cele mai importante înregistrări spaniole este La Historia Verdadera de la Conquista de Nova España (Adevărata istorie a cuceririi Noii Spanii), scrisă de Bernal Díaz del Castillo (cca 1492-1581), un conchistador care a relatat evenimentele Cuceririi cu o uimitoare claritate chiar spre sfîrșitul vieții sale. 
Cum era de așteptat, regimul spaniol a adus cu el teme religioase în poezie, teatru și literatură. Prima tipografie, adusă în Mexic în anul 1537, a fost folosită în principal pentru a răspîndi informații referitoare la știință, natură și relief. Stilul mexican de literatură a apărut la sfîrșitul secolului al XVI-lea, pe măsură ce populația criollos și mestizos au început să introducă teme care aveau o semnificație mai mult locală. Cel mai important scriitor din opeca colonială a fost Sor Juana Iné de la Cruz (1651-1695), preot și poet prolific. Tema pe care a abordat-o cel mai frecvent este situația disperată a cetățenilor din Noua Spanie, care în timpul ocupațiilor spaniolilor au suferit tot felul de restricții - averea Mexicului fiind trimisă în Spania. 
Carlo Fuentes
Primul roman cu temă mexicană, El Periquillo Sarniento (Papagalul vorbăreț), scris de José  Joaquin Fernández de Lizardi (1776-1827), a apărut la începutul secolului al XIX-lea. Francesco I. Madero (care ulterior a devenit președintele Mexicului) a scris una din cele mai renumite opere politice, nonfictive. Lucrarea sa, Succesiunea prezidențială din 1910 a fost crucială în căderea lui Porfirio Díaz. Dintre toatele operele literare apărute în secolul al XX-lea, El Laberinto de la Soledad (Labirintuk solitudinii), publicată în anul 1950, este cel mai relevant portret al psihicului poporului mexican. Autorul ei, laureatul Premiului Nobel Octavio Paz (1914-1998), a încercat să analizeze și să descrie caracterul oamenilor de la țară și să surprindă esența poporului mexican. Deși controversată, această carte a fost considerată o operă de artă, iar Par, decanul scriitorilor mexicani. Carlos Fuente, autorul lucrării La región Más Transparente (Acolo unde este pur) și El Gringo Viejo (Bătrînul Grigo), este un alt scriitor important. 

Sursa: Literatura. În: Onstott, Jane. Mexic. București: Adevărul, 2010, pp. 50-51.
Sursa imaginii: protestaurbana.com