Se afișează postările cu eticheta mîncare tradițională italiană. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mîncare tradițională italiană. Afișați toate postările

miercuri, 30 noiembrie 2016

Moldovenii și plecatul la muncă în Europa

Moldovenii mai au încă dorința de a-și lua lumea în cap și să plece la muncă în țările europene și Rusia. Deja care și cum îl doare. Cei mai îndrăzneți și cei mai șmecheri pleacă. Cred eu. Dar și dacă ai deja pe cineva undeva peste hotare și ar putea să te ajute cît de cît. Iar cei plecați de mult timp într-o țară europeană, deja s-au stabilizat acolo si le e ușor să se descurce. Dar ce face unul care nu știe pe nimeni în Italia, Franța, Spania etc. chair dacă vezi tot felul de anunțuri de genul „Lucru legal în Europa”.
Din ce am mai citit eu prin presă, dar și din discuțiile cu unele persoane plecate în țările europene (Italia și Spania), deja și acolo e greu. Nu o să dau nume, dar o persoană de încredere mi-a zis precum că în Italia, unde ea stă deja de cîțiva ani bun „e greu deja de cîțiva ani... Lumea încearcă să mai facă sacrificii, să mai taie din cheltuieli, căci economia nu se ridică și nici nu se prevăd mari îmbunătățiri... Cunosc moldoveni care s-au și întors în Moldova  căci intrau în datorii ca să stea aici... De lucrat nu lucrau dar chirie, servicii comunale și de mîncat trebuie...”
Așa că, mă întreb dacă mai e cazul să te duci prin țări străine. De parcă te-ar aștepta cineva cu brațele deschise. Eu înțeleg că viața italiană, franceză, americană e mai bună decît cea din Moldova, dar oricum, cine te așteaptă acolo? Merită să faci așa un efort? Dacă tot ești pe cont propriu. Și asta pentru că, dacă e să o citez pe respectiva persoană, „eii, viață italiană, de parcă ar fi cevà ideal... 😏 probleme și aici, o țară care nu investește în tineri, familii, copii și deci viitor... Politicieni corupți și furători și aici, sistemul sanitar se înrăutățește din an în an și tot așa aș mai continua, lista e lungă... Foarte mulți tineri emigrează în Germania, Spania, Anglia, SUA ș. a. Ba chiar am auzit cazuri de moldoveni ce au emigrat de aici în Anglia, Irlanda sau Canada, căci au înțeles că mare viitor prosper nu se asteaptă aici... Da, poate e mai bine decît în Moldova, dar cu siguranță țăile de invidiat, din punct de vedere de prosperitate, sunt altele, din păcate...” Așa că, dragi moldoveni, gîndiți-vă. Și încetați să vă întrebați dacă e cazul să pleci în Italia de exemplu. La moment, poate că în țările menționate este bine, dar binele ăsta va sfîrși curînd. Sunt și acolo multe taxe ce se rețin din salarii (Italia, cică ar fi țara unde taxele de stat sunt cele mai mari din Europa), deci salariile ce ajung în buzunarele cetățenilor se micșorează.
Eu înțeleg că te atrage varietatea și frumusețea naturii, istoria și mîncarea tradițională a unei țări, dar cred că avem așa ceva și la noi în țară. Am cunoscut cîțiva voluntari de prin Germania, Spania, Franța care s-au arătat impresionați de natura și mîncarea noastră tradițională. Poate ar trebui să ne uităm ce avem noi și să ne apreciem pe noi la justa valoare. Iar pentru asta, ar trebui să ne schimbăm noi. Și nu uitați de vorba aia „nu te întreba ce poate face statul pentru tine, întreabă-te ce poți face tu pentru stat”. Așa că, hai să păstărm ordinea publică, ca să fie curat ca în Europa. Hai să fim politicoși unul cu altul. Hai să păstrăm ceea ce se face cît de cît pentru noi, cetățenii. Un exemplu ar fi stațiile de troleibuz din Chișinău. Așa cum au fost făcute, deși cred că sunt binevenite - au fos distruse. Ca în final să se cheltuie alți bani pentru restabilire. Deci, hai să păstrăm ce se face. Ca să nu ne întrebăm ce se fac cu banii publici. Decît te-ai duce printr-o țară europeană și ai lucra aiurea - mai bine ai lcura la tine în țară și ți-ai da interesul. Decît te-ai plînge că decît să lucrezi pentru 2000 de lei mai bine stai acasă, mai bine ai lăsa lenea la o parte și ți-ai da interesul. Stînd acasă, nu primești mai mult. Chiar și dacă stai acasă - o să stai pînă ți se termină toate resurse și nu ai după ce bea o cană cu apă. Și lista contină. Așa că... hai să fim gospodari la noi acasă și fără întrebări „de ce nu pleci peste hotare” sau gînduri „să mă duc în Moscova, Italia, Germania.”

duminică, 7 iunie 2015

Francesco Brusa: „Este foarte simplul faptul că ei nu au putut înțelege complexitatea umană”

Să vorbim un pic despre Italia. Ce prezintă ea ca țară, cultură, cinema și tot așa. L-am luat la întrebări pe Francesco Brusa, voluntar în Moldova. Iată ce spune el.

Ce poți să ne spui despre Italia în cîteva cuvinte?
Italia a cu siguranță o țară aparte. După căderea Imperiului Roman, s-a divizat în regiuni mici, limbi și culturi spre deosebire de alte țări care au devenit regate puternice. Asta a fost interesant deoarce a fost simil Greciei Antice unde democrația s-a născut mulțumită dificultății de centralizare a puterii.  După cel de Al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii permanent era cu un ochi pe Italia, asta atîta cît era la frontieră cu „spațiul sovietic”. Am avut multe istorii de spionaj, teroriști, încercări de control al politicii din exterior. De asemenea, în anii '60 protestele au fost destul de puternice și au permis schimbarea mentalității în țară și a înfloririi unei culturi variate și interesante.

Din ce zonă a țării ești? Ce părere ai despre reforma în învățămîntul universitar semnată în Bolonia?
De fapt, sunt din regiunea Cremona, în nord. Am studiat, respectiv am stat în Bolonia șapte ani și am îndrăgit acest oraș datorită atmosferei și mediu dinamic. Dar, uneori, dacă tragi o linie asupra mentalității unor oameni, aceștia pot fi destul de înguști la minte. Procesul de la Bolognia, după părerea mea, este ceva ce trebuia să se întîmple. Structura unui sistem educațional european este importantă și necesară dar, desigur, riști să pierzi unele particularități.

Ce poți să zici despre Italia de azi?
Am impresia că Italia a cam renunțat din procesele internaționale importante. Societatea nu mai este atît de dinamică și comunitatea inconștientă este medie (mai ales datorită guvernului și televiziunii lui Berlusconi). Dar sper că angajarea în cîmpul muncii temporară și condițiile de lucru generale pot schimba paradoxal situația. Mulți oameni înțeleg că singura opțiune de îmbunătăți condițiile de lucru este de a întruni și crea noi oportunități. Aceasta ar putea fi modernizare rapidă de la individualismul care există și va putea să ne permită să recăpătăm o abilitate colectivă să acționam ca societate.

Care este mîncarea tradițională a Italiei?
Sunt sigur că străinii știu mai bine mîncarea tradițională din Italia. Pot să adaug că este o varietate mare de la regiune la regiune în funcție de ceea ce cultivi acolo.

Care sunt atracțiile turistice ale Italiei?
Aș zice că avînd un „grand tour” nu e cea mai bună opțiune. Cu siguranță este recomandat să te axezi pe o zonă specifică și să încerci să sapi adînc pe cît e posibil, poate conform sărbătorilor folcloristice care au loc. Poți descoperi diferite lumi în Italia și detaliile mici sunt cele mai importante.

Ce ar trebui să știe un turist despre Italia?
Păi, destul de multe. Ceea ce îmi place mie la Italia e că poți găsi diferite atracții turistice (orașe, munți, mare, peisaje, sate istorice mici). Plus la asta, dominațiile diferite au lăsat diferite moșteniri artistice și arhitectonice.

Ce ar trebui să aibă un turist cu el în Italia?
Nu pot să vorbesc în numele italienilor, dar pot să afirm că e un subiect pe care niciodată nu am auzit să-l fi auzit, așa că presupun că sunt foarte puțini oameni care să se simtă „mîndri” de asta. Este mai probabil să vorbești cu oamenii care se plîng că nu sunt cei mai buni muzicieni pe care îi avem (și eu personal sunt de acord cu asta).

Ce poți spune despre cinematografia italiană?
După cum se știe, cinematografia italiană a anilor 50-60-70 a fost extrem de bună din moment ce a revoluționat și inspirat mulți regizori americani. În prezent, alte țări au alte procese similare de renovare (cazul Turciei ori României) în timp ce cinematografia italiană e cam blocată (cu mici excepții). Aș zice că arta se dezvoltă din momentul în care nu poți să zici că cinematografia nu se dezvoltă ceea ce obișnuia odată să fie.

Ce poți spune despre Leonardo da Vinci și Dante Aligieri, două figuri importante în cultura italiană și universală?
Ei sunt o expresie a unui perioadei specifice și am încercat să descriu în primul răspuns. Ceea ce ma surprinde la ei (în special la Dante) este că au găsit un mijoc simplu de a înțelege complexitatea ființei umane. E destul de complicat să privești lumea, ceea ce presupune o societate diferită și o diferență de cunoștințe pe care le avem. Unele descrieri pe care ei le-au făcut (din domeniul literaturii și al picturii) în comportamentul uman și mintal sunt, încă, nespuse.




This is English version of the interview with Francesco Brusa, volunteer in Republic of Moldova.

What can you say something about Italy?
Italy has certainly been a peculiar country. After Roman Empire, it was divided into little reigns, languages and cultures unlike other countries that had strong kingdom. That was interesting because was similar to ancient Greek where a sort democracy born thanks to the difficulty to centralise power. After Second World War USA always kept an eye on Italy, since it was at the border with ‘Soviet territories’. We had many stories of spies, terrorists, foreign attempt to control politics. As well, ‘the long sixties’ protests were particularly strong and they allow the country’s mentality to grow up and a manifold and interesting counterculture to flourish.

Where are you from? What do you yhink about the reform of education signed in Bolonia?
Actually, I’m from Cremona area, in the north. I’ve been studying and living in Bologna for seven years and I loved that city because of atmosphere and dynamic environment. But, sometimes, if you scratch the surface mentality of some people there can be really narrow-minded. Bologna Process in my opinion is something that had to happen. Having a European organization system of education is important and needed but, of course, you can risk to lose some peculiarities.

What can you say about Italy of nowadays?
I feel like Italy is today cut off from important international process. Society is not dynamic anymore and the collective unconscious (thanks mainly to Berlusconi’s televisions and governments) is mean. But I hope temporary employment and generally bad work conditions can paradoxically change the situation. Many people are understanding that the only way to face nowadays work conditions is to gather and create new opportunities. That could be a massive upgrade from individualism we are used to and it maybe will allow us to regain a collective ability to act as a society.

What is traditional food of Italy?
I’m sure a foreign knows better typical dishes from Italy. I can add that there is a lot of variety from region to region according to what you can grow there.


Which are tourist attractions of Italy?
I would say that having a ‘grand tour’ is not the best option. It is surely recommended to focus on a specific area and try to dig as deep as possible into it, maybe according also to folkloristic celebrations that are taking place. You can really discover many different worlds trough Italy and small details are the most important.

What should know a tourist about Italy?
Well, too many. What I like about Italy is that you can find really diverse touristic attractions (cities, mountains, sea, flat landscapes, small historic villages). Plus, different historical dominations left different artistic and architectonical legacies.

What should have a tourist with him in Italy?
I cannot speak on behalf of ‘Italians’ but I can say that it is a topic I never listening speaking about so I assume very few people feel really ‘proud’ about that. It is more probable to talk with people who complain about since they’re not the best musicians we have (and I personally agree).

What can you say about cinema of Italy?
As everybody knows, Italian cinema in 50-60-70 was extremely good at the point that it was revolutionary and it inspired lots of famous American directors. Nowadays, other countries are having a similar process of renovation (like Turkey or Romania) while Italian cinema is kind of stuck (except for some authors). But I would say that art is developing at the point that you cannot consider cinema as you used to do before. There are lots of good artists who are experimenting with hybrid video forms that deal with painting or theatre or music and that should be considered in the same way we use to consider classical movie directors.

What can you say about Leonardo da Vinci and Dante Aligieri? Two public figures in italian culture.
They are an expression of the peculiar environment I tried to depict in the first answer. What it astonishes me (especially for Dante) is the simple way they could understand human complexity. It is a totally different way of staring at the world, which entails a different society and a different form of knowledge from the one we now have. Some descriptions they made (trough literature and trough painting) of human behaviours and mental processes are still unsurpassed.