Se afișează postările cu eticheta odihnă și recreere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta odihnă și recreere. Afișați toate postările

miercuri, 24 februarie 2016

Viața mea pe net de Alexandra Ares

Iubitorii de CHIC-lit... iată o nouă părere despre cartea Viața mea pe net de Alexandra Ares.

Emily, o tânără care se mută la New York, își găsește o slujbă într-o galerie de artă și un iubit artist
excentric – să zicem – care realizează coșuri de gunoi artistice. Însă, Emily pierde tot ce are iar viața ei începe să se învârtă în jurul unui site de anunțuri foarte popular (Craigslist, site de anunțuri imobiliare, vînzari, matrimoniale, locuri de munca și multe altele) dar frecventat (cel puțin în carte) de tot felul de personaje pestrițe. Practic, viața lui Emily devine un lung șir de probleme.

Deși multe persoane își fac conturi pe siteuri, iată cum sună un anunțul lui Emily pe un astfel de site popular din New York: 
„„Sunt o fată simpatică, drăguţă, de treabă, 1,65 m, 25 de ani, în formă, ochi albaştri, păr blond-cenuşiu, îmi plac artele, astrologia, mâncărurile tradiţionale, filmele străine şi genul creativ… Mi-aş dori o întâlnire pentru sâmbătă seara cu un tip de treabă, peste 1,80 m, aspect de vedetă de cinema, creativ în ceea ce face, artă contemporană sau muzică, voce masculină, seducătoare, ochi negri pătrunzători, păr cârlionţat, gropiţe drăguţe şi inimă mare – cel puţin la fel de mare ca a mea.”

E interesant să citești capitolul „Domnii preferă blondele”. Iată un fragment de text:
Ne întoarcem pe chei şi se termină toată drama. Îmi iau rămas-bun de la toată lumea şi mă grăbesc spre restaurantul tibetan din East Village, unde am întâlnire cu Jason, singurul tip normal care a răspuns anunţului de pe Craigslist.
Jason nu prea seamănă cu poza trimisă, dar – pentru că ajunge la 6:30 fix şi e îmbrăcat într-un costum gri, deşi toţi ceilalţi sunt în blugi rupţi – el trebuie să fie „Rockin’Magic“, partenerul meu de pe net, care, desigur, nu e nici „rockin“ şi nici „magic“. Trece pe lângă mine şi intră în restaurantul întunecat, ceea ce trebuie să însemne că poza mea în clasica rochiţă neagră, de acum trei ani, când aveam 57 de kg, îmi seamănă chiar mai puţin decât îi seamănă lui poza făcută în timpul căţărărilor alpine. Se opreşte la bar, aşa că mă duc după el şi-l salut.
— Bună, RockinMagic? Jason?
Zâmbeşte timid.
— Bună, SunsetMusic? Emily?

Mi-a plăcut un gînd spus de Emily și oare cîți din noi mai gîndesc așa?
„Nu am planuri pe termen lung şi-mi lipseşte curajul de a începe nu ştiu ce aventuri spectaculoase. De fapt, nu prea am încredere în mine. Mă las purtată de viaţă de pe o zi pe alta şi sper că cineva acolo sus va avea grijă de mine şi-mi va arăta ce să fac. Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu speranţa unui miracol. Altfel – nu fac nimic, sau fac foarte puţin, să merit graţia divină.”

Mi-a plăcut cum sună titlul capitolului trei - Nu trebuie să te prefaci faţă de necunoscuţi. Așa așa e. Cu un străin e mai simplu nu știu cum. Dar, subiectul cărții devine interesant de la acest capitol.
Emily are o colegă de apartament are un nume așa, mai straniu, cel puțin pentru mine - Beata. :) E o maniacă în ceea ce privește ordinea și poate să facă observație fără jenă în ceea ce privește acest aspect.
Afirmase că e un designer interior dar la rugămintea lui Emily de a-i povesti ultima casă decorată, aceasta îi răspunse:
– A, eu nu-s chiar designer. Deocamdată studiez pentru a deveni designer, îmi răspunde, dar mi-e destul de greu s-o cred, n-am văzut-o niciodată cu vreo carte în
faţă.
 Care e atunci job-ul tău?
– Lucrez ca damă de companie independentă. Am cîţiva clienţi obişnuiţi şi alţi cîţiva ocazionali, care apelează la serviciile mele pentru călătoriile lor de afaceri.

Mda.

Un sărut poate distruge viaţa unei femei. Cel puțin așa e titlul capitolului 11.
Și Emily are o îngrijorare: dacă e sau nu însărcinată.
Și un fragment din capitol:
„Dintotdeauna am visat să mă căsătoresc cu cel pe care-l iubesc şi care mă adoră, nu din obligaţie. Căsătoria mi se pare o aventură pe termen lung, chiar când te
căsătoreşti cu persoana iubită, iar de Andre nici măcar nu-mi place, nici nu încape vorbă.
— Emily, eu chiar mi-aş dori să ne căsătorim. Multe cupluri se ceartă la început, Oare nu cumva tocmai m-a făcut „scorpie“?iar cu timpul se îndrăgostesc. Ai văzut piesa Îmblânzirea scorpiei?
— Nu.
Oare nu cumva tocmai m-a făcut „scorpie“?”

Sau
Pălăvrăgeala copilărească se întinde spre a doua jumătate de oră, s-a dus naibii toată drăgălăşenia, mi se pare îngrozitor. Îmi vin în fire, enumăr în minte toate avantajele statutului de femeie singură, independentă, liberă să se bucure de tot ce are viaţa de oferit şi să iubească aşa cum vrea, fără nici un fel de obligaţii.
După ce termină, în sfârşit, de vorbit, Estefania îmi înapoiază laptopul şi nu mă pot abţine să nu-i împărtăşesc un pic din filosofia relaţiilor:
— Ce interesant mi se pare cum se schimbă relaţiile din cuplu după ce se naşte un copil, îi zic. Am avut un prieten un an de zile şi toată perioada asta, el era buricul pământului pentru mine. Dar am observat că, după ce se naşte un copil, bărbatul cade pe locul doi, continui, dar mă abţin să-i zic cât de enervantă mi se pare atenţia excesivă acordată copiilor.
Estefania râde, nu pare nici pe departe deranjată de comentariul meu.
— Pe locul doi? A, nu, după ce se naşte un copil, soţul se duce pe locul al 17-lea!
Iar lui îi place, pentru că are în felul ăsta timpul şi libertatea de a face ce vrea. Ştii, femeile îndrăgostite care nu au copii pot fi cam sufocante.
La asta nu m-am gândit niciodată. Interesantă teorie.

Sau ce se spune despre un fost soț: „Asta trebuie să faci cu bărbaţii – trebuie să îi dai afară, dar să fii foarte hotărâtă când faci asta.” Și ca o continuare la această afirmație, iată un scurt dialog:
— De ce l-ai primit înapoi? întreb, intrigată de povestea ei.
— M-a curtat şase luni până să-l accept, s-a comportat în aşa fel încât chiar am simţit că se schimbase. S-a străduit să fie drăguţ cu mine, să-mi arate că ţine la mine şi vrea să mă protejeze, a făcut tot ce i-am cerut pentru a-şi demonstra dragostea. Simţeam că e alt om. De aceea l-am primit înapoi.

Mi-au plăcut impresiile unei europence care stă în chirie în New York. Iată ce zice ea:
— Nu mă cunoşti, dar de obicei, când plec în altă ţară, stau tot timpul cu familia la telefon, mi-e dor de toţi şi număr minutele pe care le mai am de stat departe de ei. Dar nu şi de data asta. Îmi place foarte mult New Yorkul, nu mi-e dor de nimeni şi nu simt nici o dorinţă de a mă întoarce la viaţa mea normală. La Paris am fost de vreo douăzeci de ori, dar niciodată nu mi s-a părut că am ce căuta acolo. Oricât de fermecători ar fi francezii, au ei un fel de-a fi prin care-ţi sugerează că locul tău nu e şi nu va fi niciodată acolo. Mi-am schimbat complet părerea despre New York, habar n-aveam că e aşa un oraş minunat!
Mă bucur să aud ce-mi spune. Mai ales faptul că şi-a schimbat părerea despre  iubitul meu New York şi că se simte ca acasă, dar mă şi întristez când îmi dau seama că şi oraşul, şi casa au devenit brusc un fel de închisoare pentru mine, o închisoare din care tare-aş vrea să evadez.

Finalul capitolului 14 e interesant.
În rest, nu vă mai țin de vorbă. Vă recomand să o citiți. ;)

Sursa imaginii: www.goodread.ro

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Orașul Londra, capitala Marii Britanii

Nimeni nu a surprins mai bine îne fascinația Londrei decît Samuel Johnson, doctorul care avea un leac literar aproape pentru orice: „Cînd un bărbat e plictisit de Londra, e plictisit de viață, deoarece în Londra există tot ce-ți poate oferi viața”. Există puține orașe care să ofere o varietate de priveliști și sunete, puține locuri care să aibă posibilitate de a satisface practic orice capriciu. Londra este un cadou, așa că acceptați-l și bucurați-vă de el.
Piața plină de porumbei numită Trafalgar Square este un punct de plecare bun. Așezată în inima Londrei și fiind una dintre cele mai impresionante piețe publice din lume, a fost construită în anii 1830 și 1840 de către Sir Charles Barry în memoria amiralului Lord Nelson și a victoriei sale asupra lui Napoleon de la Capul Trafalgar din 1805. Piața este un pentagon în stil clasic înconjrată de fațade albe, elegante și dominată de Coloana lui Nelson, de 50 înălțime și de patru lei de bronz. 
Oamenii de afaceri lucrează la est; principalele centre comerciale se află la vest; imperiul spectacolelor din West End se află la Nord; iar palatele guvernamentale Whitehall și Westminster se întind spre sud, de-a lungul Tamisiei. 
Piața Trafalgar este un nod al transporturilor, traversat de o duzină de linii de autobuz și de cinci rute de metrou. Piața este și scena sărbătoririi anuale a Anului Nou din londra și e martora demosntrațiilor politice mai bine de 100 de ani. 
De-a lungul flancului nordic al Pieței Trafalgar se află Galeria Națională (deschisă zilnic; miercuri pînă la ora 20:00, închisă duminică, intrare liberă). Fondată în 1824, galeria a devenit una din cele mai reprezentante și cuprinzătoare coelcții din lume, cu o listă a creațiilor de la Leonardo și Rembrandt pînă la El Greco și Van Gogh. 
După colț, înființată în 1856, se află superba Galerie națională a portretelor. Prezentînd și ilustrînd istoria britanică, aceasta conține acum figurile a mai bine de 9000 de britanici faimoși și organizează adesea expoziții foto. 
La nord-est de Piața Trafalgar începe labirintul străzilor înguste și al aleilor numit Convent Garden. Aici aexistat un fel de piață mai bine de 300 de ani, însă numele provine de la grădina mănăstirească ce ocupa zona pînă la Actul de Distrugere al lui Henry al VIII-lea. În centrul Covent Garden-ului se află o piață pavată cu piatră cubică avînd superbe piețe făcute din sticlă și oțel, construită în anii 1830 pentru a adăposti standuri de flori, fructe și legume. 

Sursa: Centrul Londrei. În: Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ‘93, 2000, pp. 121-129.
Sursa imaginii: www.albtourism.ro

miercuri, 28 octombrie 2015

Sfaturi de călătorie în Mexic

Planificarea călătoriei. Cînd să mergi

Momentul în care alegi să vizitezi Mexicul, depinde de ceea ce vrei să faci și să vezi, de constrîngerile legate de buget și de toleranța ta la căldură sau umiditate. Mexicul este o țară mare și foarte diversificată din punct de vedere geografic, microclimatele fiind dictate de altitudine și latitudine. Din iunie pînă în octombrie este cea mai umedă vreme, rezervă-ți vacanța în sezonul mai puțin aglomerat, pentru a evita mulțimea și pentru a găsi prețuri mai mici la hoteluri sau la biletele de avion.
Ploaia poate periclita vacanțele la plajă, iar la sfîrșitul lui septembrie și în octombrie vine sezonul uraganelor de-a lungul Golfului și pe coastele de sud, respectiv centrală, a Oceanului Pacific (dar și în Baja, deși mai puțin frecvent). În Baja California și în deșerturi este extrem de cald vara, deși pescarii înfruntă căldura pentru partidele de pescuit. 
Sezonul de vîrf durează de la sfîrșitul lui noiembrie (Ziua Recunoștinței) pînă la Săptămîna Sfîntă (Semana Santa), prețurile la hotele fiind mai mari în special de Crăciun, Anul Nou și Paște. exicanii, dar și străinii călătoresc frecvent în timpul acestor sărbători, iar rezervările trebuie făcute în avans. Cei interesați de cultura mexicană își pot planifica vacanța în timpul fiestelor din țară, inclusiv în săptămînile care precedă Paștele, Crăciunul, Ziua Morților și multe altele.

Ce să iei cu tine
Deși mexicanii sunt mai puțin formali cum erau înainte, locuitorii din orașe se îmbracă elegant, iar oamenii de afaceri, la costum. Excepție e zona de coastă, unde îmbrăcămintea e mai lejeră, femeile poarte arareori pantaloni scurți, iar bărbații nu sunt văzuți fără tricou pe plajă. Ia-ți haine ușoare și confortabile pt clima tropicală, plus pulover sau jachetă subțire. Încălțămintea confortabilă este esențială pentru siturile arheologice, străzile pavate și plimbările lungi. Un tricou subțire cu mînecă lungă previne mușcăturile de țînțari, la fel și un spray special. Crema de protecție solară, ochelarii de soare și o pălărie cu boruri mari sunt necesare. La fel și un ghid de conversație spaniol-român ori spaniol englez. Cei care merg cu cortul și cei care fac drumeții ar trebui să aibă la ei tablete de iod și filtre pentru a purifica apa, dacă cea îmbuteliată nu este disponibilă.

Formalități de intrare în țară
Pentru cetățenii din SUA, Canada, Marea Britanie, Irlanda Australia, Noua Zeelandă și o mare parte din vestul Europei nu este nevoie de viză de intrare în Mexic. Vei avea nevoie de un pasaport sau de un card turistic, care poate fi obținută de la ambasade, agenții de turism și de la punctele de trecere a frontierei; ele sunt distribuite și la zborurile tradiționale. Minorii au nevoie de o scrisoare legalizată la notar, de la unul sau ambii părinți ori tutori, în cazul în care aceștia nu-l însoțesc. Cetățenii din SUA și Canada pot sta în Mexic pînă la 180 de zile doar cu cardul turistic.


Sursa: Sfaturi de călătorie. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 348-355.

Sursa imaginii: www.backyardnature.net



joi, 23 iulie 2015

Caracteristicile poporului spaniol

Și iarăși despre Spania. De data această, vă ofer niște informații ce fac referință la caracteristicile poporului spaniol.
Un spaniol se simte cel mai bine într-o mulțime, pentru că acolo unde nu e gălăgie nu este nici viață. În Spania a te distra înseamnă a te afla într-o mulțime gălăgioasă. Din multe motive, cel mai important fiind vremea însorită, ceea ce îi ține pe oameni afară. Dacă grupul e mare, auditoriul crește și posibilitatea de a te da în spectacol. Pilonul „joie de vivre” al spaniolilor este o mîndrie și nu necesită nici un sprijin auxiliar, asta fiind demonstrată prin inteligență, înfățișare, politețe, generozitate și mîndrie. 
Cel mai bun loc de a exersa arta adorației de sine este barul. Acel „ambiente” adică gălăgia și oamenii din jur este de o importanță majoră. Acolo unde nu e gălăgie, nu este viață, iar spaniolii fug de liniște. Este greu de spus cine face mai multă gălăgie într-un bar; clienții care îți strigă unul la altul sau chelnerii care trîntesc paharele pe masă. Zgomotul e asurzitor, încît ai putea auzi cu greu televizorul, deși volumul e dat la maxim. Orice subiect poate deveni o conversație, iar pentru spanioli asta nu e o problemă. Deși numărul de cititori a scăzut, conform standartelor europene și americane, cei care preferă cititul fac alegeri bune. 
Ampudia (restaurant madrilean)
O treime din cîștigul spaniolilor este cheltuită pe mîncare, băutură și țigări. Cînd vine vorba de mîncare, fast-food-urile și pizzeriile sunt apreciate de motocicliștii adolescenți și funcționarii grăbiți. La nivel general, spaniolii preferă mîncarea tradițională. Ideea națională de masă copioasă include șunca serrano rece, cîrnații și moluștele stropite cu vin de Xeres sec, rece și cu bere. Generozitatea spaniolului îi uimește pe vizitatori aflați pentru prima dată în Spania. Dacă un localnic și un străin încep o conversație, ea se va termina cu cel puțin o invitație la cafea sau o bere. În sud, barmanii oferă atîtea băuturi din parte casei, încît e de mirare că mai au vreun profit. Dacă un străin se interesează de o adresă, adeseori va fi însoțit pînă la adresă. Un spaniol nu vrea să dezamăgească și mai degrabă ar indica un frum greșit, decît să admită că nu cunoaște adresa. 
O parte din salariul lunar al spaniolului este cheltuit pe haine. În zonele rurale, obiceiul de a te îmbrăca în negru mai mulți ani după moartea unei rude se menține la generațiile vîrstnice, care se văd nevoite să petreacă toată viața îmbrăcate așa din cauza numărului mare de membri de familie. Se termină o perioadă de doliu, începe altul. În orașe acest obicei a dispărut.
Familia spaniolă este un clan numeros în care toleranța reciprocă și sprijinul necondiționat sunt lege. E suficient să te plimbi după-amiaza prin parc pentru a-ți da seama că spaniolul este un om fericit și integrat. 

Sursa: Poporul spaniol. În: Spania: ghid complet. Oradea: Editura Aquila '93, 2002, pp. 71-74.
Sursa imaginii: www.eltenedor.es