Se afișează postările cu eticheta probleme economice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta probleme economice. Afișați toate postările

miercuri, 30 noiembrie 2016

Moldovenii și plecatul la muncă în Europa

Moldovenii mai au încă dorința de a-și lua lumea în cap și să plece la muncă în țările europene și Rusia. Deja care și cum îl doare. Cei mai îndrăzneți și cei mai șmecheri pleacă. Cred eu. Dar și dacă ai deja pe cineva undeva peste hotare și ar putea să te ajute cît de cît. Iar cei plecați de mult timp într-o țară europeană, deja s-au stabilizat acolo si le e ușor să se descurce. Dar ce face unul care nu știe pe nimeni în Italia, Franța, Spania etc. chair dacă vezi tot felul de anunțuri de genul „Lucru legal în Europa”.
Din ce am mai citit eu prin presă, dar și din discuțiile cu unele persoane plecate în țările europene (Italia și Spania), deja și acolo e greu. Nu o să dau nume, dar o persoană de încredere mi-a zis precum că în Italia, unde ea stă deja de cîțiva ani bun „e greu deja de cîțiva ani... Lumea încearcă să mai facă sacrificii, să mai taie din cheltuieli, căci economia nu se ridică și nici nu se prevăd mari îmbunătățiri... Cunosc moldoveni care s-au și întors în Moldova  căci intrau în datorii ca să stea aici... De lucrat nu lucrau dar chirie, servicii comunale și de mîncat trebuie...”
Așa că, mă întreb dacă mai e cazul să te duci prin țări străine. De parcă te-ar aștepta cineva cu brațele deschise. Eu înțeleg că viața italiană, franceză, americană e mai bună decît cea din Moldova, dar oricum, cine te așteaptă acolo? Merită să faci așa un efort? Dacă tot ești pe cont propriu. Și asta pentru că, dacă e să o citez pe respectiva persoană, „eii, viață italiană, de parcă ar fi cevà ideal... 😏 probleme și aici, o țară care nu investește în tineri, familii, copii și deci viitor... Politicieni corupți și furători și aici, sistemul sanitar se înrăutățește din an în an și tot așa aș mai continua, lista e lungă... Foarte mulți tineri emigrează în Germania, Spania, Anglia, SUA ș. a. Ba chiar am auzit cazuri de moldoveni ce au emigrat de aici în Anglia, Irlanda sau Canada, căci au înțeles că mare viitor prosper nu se asteaptă aici... Da, poate e mai bine decît în Moldova, dar cu siguranță țăile de invidiat, din punct de vedere de prosperitate, sunt altele, din păcate...” Așa că, dragi moldoveni, gîndiți-vă. Și încetați să vă întrebați dacă e cazul să pleci în Italia de exemplu. La moment, poate că în țările menționate este bine, dar binele ăsta va sfîrși curînd. Sunt și acolo multe taxe ce se rețin din salarii (Italia, cică ar fi țara unde taxele de stat sunt cele mai mari din Europa), deci salariile ce ajung în buzunarele cetățenilor se micșorează.
Eu înțeleg că te atrage varietatea și frumusețea naturii, istoria și mîncarea tradițională a unei țări, dar cred că avem așa ceva și la noi în țară. Am cunoscut cîțiva voluntari de prin Germania, Spania, Franța care s-au arătat impresionați de natura și mîncarea noastră tradițională. Poate ar trebui să ne uităm ce avem noi și să ne apreciem pe noi la justa valoare. Iar pentru asta, ar trebui să ne schimbăm noi. Și nu uitați de vorba aia „nu te întreba ce poate face statul pentru tine, întreabă-te ce poți face tu pentru stat”. Așa că, hai să păstărm ordinea publică, ca să fie curat ca în Europa. Hai să fim politicoși unul cu altul. Hai să păstrăm ceea ce se face cît de cît pentru noi, cetățenii. Un exemplu ar fi stațiile de troleibuz din Chișinău. Așa cum au fost făcute, deși cred că sunt binevenite - au fos distruse. Ca în final să se cheltuie alți bani pentru restabilire. Deci, hai să păstrăm ce se face. Ca să nu ne întrebăm ce se fac cu banii publici. Decît te-ai duce printr-o țară europeană și ai lucra aiurea - mai bine ai lcura la tine în țară și ți-ai da interesul. Decît te-ai plînge că decît să lucrezi pentru 2000 de lei mai bine stai acasă, mai bine ai lăsa lenea la o parte și ți-ai da interesul. Stînd acasă, nu primești mai mult. Chiar și dacă stai acasă - o să stai pînă ți se termină toate resurse și nu ai după ce bea o cană cu apă. Și lista contină. Așa că... hai să fim gospodari la noi acasă și fără întrebări „de ce nu pleci peste hotare” sau gînduri „să mă duc în Moscova, Italia, Germania.”

miercuri, 29 iulie 2015

Mexicul din secolul al XX-lea


Înainte de anul 1910, Ciudad de México a fost o capitală liniștită, cu biserici coloniale, înconjurată de sate tradiționale. Conflicetele din timpul REvoluției i-au facăut pe localnicii mediului rural să caute siguranța în capitală. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mexicul a intrat în era industrializată, astfel că valuri de muncitori s-au mutat în capitală, pentru a ocupa locurile de muncă disponibile. Președintele Miguel Alemán (1946-1952) a încurajat dezvoltarea infrastructuriii și a atras investițiile naționale și străine în industrie. Partidul Revoluționar Industrial, înființat în anul 1929 a devenit partidul oficial de guvernămînt, adoptînd tricolorul ca drapel mexica și conducînd în maximă sigurnață. Conflictele interne și incapacitatea de a rezolva nemulțumirile țăranilor, dar și ale clasei de mijloc au făcut ca partidele de opoziție să fie complet ineficiente, iar Partidul Revoluționar Industrial nu a fost capabil să mențina starea curentă a lucrurilor.  Din anul 1929 și pînă în 2000, Partidul Revoluționar Industrial nu a pierdut niciodată alegerile prezidențiale.


Economia Mexicului de după cel de-al Doilea Război Mondial a început să crească. Explozia demografică a avut ca urmare și creșterea numărului de cetățeni săraci, iar reformele lui Adolfo Ruiz Cortines (1952-1958) și ale altora nu au reușit să aducă o viață mai bună. Investițiile masive în producția petrolieră au făcut ca economia să fie vulnerabilă la fluctuațiile pieței mondiale pe care se tranzacționau această marfă, iar scăderea prețului petrolului de la începutul anilor ’80 a dus la recesiune și datorii uriașe.
În anul 2000, fostul director de la Coca-Cola, Vicente Fox Quesada a fost ales președinte, din partea ón, care a cîștigat într-o luptă strînsă cu Andrés Manuel López Obrador, un candidat de extremă stînga din partea coaliției dintre partidele muncitorești și cel convergent. 
Partidului Acțiunii Naționale, cu o platformă de centru-dreapta. Reforma politică a avut loc treptat. Fox a urmat în anul 2006 de candidatul PAN Felipe Calder.

Sursa: Mexicul în secolul al XX-lea. În: Onstott, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 32-33.

Sursa imaginii: www.speakerpedia.com